Zile și nopți de Sânziene la… Londra (2)

Privită de la înălțimea Meridianului Zero, de pe colina din parcul Observatorului Naval Regal, Tamisa pare un fluviu ascuns, liniștit și împăcat cu trecutul său vijelios. Împrejmuiește leneș bucla de pământ pe care s-a construit în ultimii zeci de ani ceea ce am numit, în prima parte a relatării, imperiul financiar britanic. Părăsesc parcul și mă las pradă ademenirii acvaticului, presimțindu-i izul specific, recuperat astăzi doar de malurile marilor fluvii ale lumii.

Viața studențească palpită cu vioiciune în campusul universității. Un evantai de afișe și pliante vesele și multicolore înviorează zilele și nopțile de iunie. Unele ne readuc aminte că ne aflăm în sezonul marilor festivaluri teatrale. Flash-uri de cuvinte bine alese, cadențate de imagini cu un cert impact vizual îmi provoacă o mare bucurie, căci ne introduc în atmosfera Pre-Edinburgh Comedy Festival, ce va avea loc în perioada 14-30 iulie la Cutty Sark Theatre. Simt că Greenwich are o apetență specială pentru spectacol, o vocație pentru happening și o efervescență a vieții ce radiază din orice unghi ai privi lucrurile. Orice plan poate deveni instantaneu o microscenă improvizată, unde fiecare își poate construi cu generozitate propriul rol.

Restaurantele se arată de îndată, înșiruite precum mărgelele de sticlă pe un colier impregnat cu sofisticate arome orientale. Bucătăria britanică se înnobilează cu nota înaltă și tare a mirodeniilor exotice. E bine totuși să nu ne grăbim cu alegerea localului, pentru că am văzut numeroase meniuri asezonate din plin cu nocivii carbohidrați. Într-un pub liniștit, cu decorațiuni interioare inspirate din profilul naval al regiunii și frecventat mai ales de londonezi, îmi încânt simțurile cu o delicioasă salată Caesar (care mă va determina, de altfel, să revin în același loc și în zilele următoare). La un colț de stradă, privirea mi-e răpită de firma cu irizații cromatice navy a celui mai vechi shop din lume. Diverse suveniruri, ambarcațiuni în miniatură, obiecte vestimentare de navigație, toate acestea anunță apropierea de unul dintre cele mai îndrăgite monumente ale locului: faimoasa Cutty Sark, o navă cu pânze, datând din epoca victoriană, utilizată în secolul al XIX-lea pentru transportul rapid al ceaiului și al lânii din coloniile britanice aflate în Orientul îndepărtat. O adevărată evocare a forței maritime dobândite de vechiul imperiu. Deși nu este de mari dimensiuni (am admirat în toamnă, pe Tamisa, un adevărat festival al marilor nave de epocă, dar și al unora impresionante din zilele noastre, după cum se poate explora în fotografiile culese în succesivele mele descinderi londoneze), Cutty Sark păstrează un aer de je ne sais quoi, iar o energie pozitivă, brăzdată de apele lumii, plutește în jurul ei, dezlănțuind fantezia călătorilor. Devenită muzeu în aer liber, ziua se deschide vizitatorilor, însă noaptea strălucește în forfota luminilor ce-i recompun agilitatea fantomatică. Nu-mi pot abține gândul îndreptat spre neastâmpărul vivace al piraților din Caraibe.

Citiți articolul integral în publicația virtuală LaPunkt: http://www.lapunkt.ro/2017/07/12/zile-si-nopti-de-sanziene-la-londra-2/

Revista Familia: Ecce Dada!

Dintre evenimentele care au marcat artistic anul 2016, aniversarea unui secol de la punerea în scenă a primului spectacol Dada s-a bucurat, de bună seamă, de o atenție privilegiată. E greu de crezut că spiritul dadaist ar fi putut reînvia altundeva, într-un mod mai energic și mai autentic, decât într-un spațiu teatral înrudit prin virtualitățile expresive cu cel ce l-a zămislit, la început de februarie 1916, la Cabaretul Voltaire din Zürich. Poate și din acest motiv, în toamna anului trecut, repertoriul Teatrului Regina Maria din Oradea s-a înnobilat cu o bijuterie a dramaturgiei universale, Cabaretul Dada, montată după piesa omonimă a scriitorului Matei Vișniec. Proiectul regizoral nuanțat prin adaptarea originală a Ancăi Bradu, intuiția scenografică de o surprinzătoare expansivitate și fluiditate a decorurilor create de Doru Păcuraru, ingeniozitatea cromaticii vestimentare și robustețea decupajelor realizate de Andra Bădulescu Vișniec, armoniile muzicale compuse de Ovidiu Iloc, ce alternează ritmul de cabaret cu intrada revoluționară, și o impresionantă desfășurare actoricească s-au întâlnit într-o viziune de mare ținută artistică. Cuvântul, coregrafia de o frenezie explozivă, muzica, atmosfera de cabaret și inserțiile de teatru-eseu au reconstituit, asemenea unui pandant regăsit în timp, o epocă sortită dizolvării în pragul noului veac, ignorând cu superbie avertismentele și puseurile autodistructive din magma cărora s-au modelat experimentele avangardiste.

Cronica mea despre minunatul Cabaret Dada, montat de Anca Bradu pe scena Teatrului Regina Maria din Oradea, este disponibilă acum și în versiunea online a Revistei de cultură Familia, la paginile 126-130. Lectură plăcută!

http://revistafamilia.ro/aprilie-2017/

 

Zile și nopți de Sânziene la… Londra (1)

Pentru călătorul dornic să ajungă cât mai curând în capitala răsfirată pe malurile Tamisei, transportul aerian rămâne o confortabilă opțiune. Londra, una dintre cele mai cosmopolite metropole ale Europei și, poate tocmai din acest motiv, expuse transformărilor ce brăzdează vertiginos configurația vechiului continent, își păstrează nealterată forța de seducție, atrăgând fără întrerupere o diversitate de călători. Din capul locului, trebuie să nuanțez că voiajul meu are o notă mai specială. Nici turistic, nici comercial, dar nici întru totul de strict interes familial, ci atent direcționat spre un scop ale cărui roade se vor culege abia după un anume timp. Anual, prestigioasele universități londoneze își deschid porțile spre mii de studenți străini, iar statul britanic finanțează studiile celor cu rezultate deosebite. Jocul întâmplării (sau norocul?) face ca fiica mea să se regăsească de un an printre acești tineri, fapt ce m-a determinat, în prag de vară, să cercetez o subtilă modalitate de îmbinare a utilului cu plăcutul pe parcursul drumului meu spre Universitatea din Greenwich.

Dar să nu mă rătăcesc pe firul istorisirii, căci nici în prea stufosul trafic londonez nu am reușit o asemenea performanță. De o organizare perfectă, sistemul funcționează cu precizia unui mecanism de mare finețe și, mai ales, cu mult calm. De altfel, calmul englezesc nu mi s-a mai părut a fi, la el acasă, o suavă legendă, ci o realitate receptată cu toți porii, în deplină sincronizare cu imaginile ce se fugăresc zglobii prin dreptul ferestrelor aparținând trenurilor metropolitane. Venind dinspre margine spre centru, dinspre toate aeroporturile orașului spre inima orașului, cel mai pitoresc mijloc de locomoție se dovedește a fi trenul. Ușor și rapid, arde distanțele într-un răstimp  pe care călătorii îl pot câștiga prin lectură, prin muzică, prin contemplare ori prin reverie… Clădirile vechi, tipic englezești, din suburbiile Londrei încremenesc într-o mare de povești, invitându-te să le extragi din tăcerea lor demnă, să le descoperi fascinația de altădată arcuită pe ficțiunile copilăriei despre aventurieri și suflete libere. Constat cu surprindere că gara din Liverpool Street se află la câteva sute de metri de Turnul Londrei și de Tower Bridge, iar Victoria Station în perimetrul impozantului Big Ben din burgul Westminster. Peste tot, în aceste spații uriașe, underground, domină aceeași forfotă ca în aeroporturi, însă toată lumea își păstrează calmul.

 

Citiți articolul integral în publicația virtuală LaPunkt: http://www.lapunkt.ro/2017/07/05/zile-si-nopti-de-sanziene-la-londra-1/

O nouă anchetă LaPunkt: 7 cărți pentru vara lui 2017

Sub coordonarea lui Cristian Pătrășconiu, o nouă anchetă LaPunkt deschide sezonul recomandărilor estivale de lectură. Reiau aici propunerile mele, într-o ordine care nu se dorește a fi nicidecum ierarhică, ci în deplin acord cu ritmul începutului de vară:

1 Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt, un roman inițiatic, cu inserții autobiografice, în care ficțiunea sfârșește prin a se topi în realitate. Itinerariul străbătut prin geografia reală a Saharei algeriene se transfigurează, treptat, într-o călătorie spirituală prin noaptea de foc a sublimei revelații.

2 Durere de Zeruya Shalev, cartea uneia dintre cele mai importante scriitoare contemporane, remarcabilă prin rafinamentul stilistic deschis cu infinită subtilitate spre adâncimile sufletești. Foarte sensibilă la dinamica relațiilor din complicata lume ce ne înconjoară, de la stadiul socio-politic până la cel intim-familial, Zeruya Shalev întrevede cu acuitate consecințele tragice ale pulsiunilor ideologice.

3 Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă… de Matei Vișniec, un roman izvorât dintr-o ardentă chemare interioară – dragostea pentru Teatru – și din statornicele pelerinaje culturale ale autorului spre unul din cele mai vechi și emblematice locuri ce reflectă strălucirea artelor spectacolului: Festivalul de la Avignon. Irizațiile lirice ale cărții nu sunt simple structuri complementare, ci fac parte din însăși esența arhetipală a teatrului, pe care cititorul este invitat să o descopere în matricea sa originară.

4 Imago de Ludmila Ulițkaia, o foarte densă, minuțioasă și lucidă reprezentare narativă a sinuoasei istorii ce pătrunde coroziv în intimitatea personajelor sale, le deturnează destinele, le asediază fibra interioară. Parcurgând filele cărții, am uneori strania senzație că retrăiesc, cu o strângere de inimă, frânturi din propriul nostru trecut sub totalitarism.

5 Istoria comunismului din România. Volumul III. Documente Nicolae Ceaușescu (1972-1975) de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu (editori), o impresionantă lucrare de ținută academică, recomandată în ideea că, asemeni mie, există numeroși cititori interesați de fondul documentar al istoriei noastre recente și dispuși ca, într-o toridă zi de vară, să renunțe la plajă și la briza mării pentru o pasionantă incursiune în arhivele comunismului.

6 Jurnalul fericirii de N. Steinhardt nu va lipsi niciodată din recomandările mele, pentru că valorează el însuși cât o bibliotecă robustă, cu deschideri nebănuite spre incitante experiențe de lectură. De citit și recitit.

7 Vila Amalia de Pascal Quignard, un roman dedicat tuturor celor aflați în continua căutare, prin actul lecturii, a unui refugiu salvator, a unui spațiu intim și compensator. Paradisul e atât de aproape… Trebuie doar să-l presimțim și să ne oferim desfătării livrești cu toată ființa noastră, indiferent dacă prinde conturul unei insule liniștite din golful Napoli sau al unei camere scăldate de auriul după-amiezei de vară…

Întreaa anchetă culturală poate fi citită în publicația LaPunkt: http://www.lapunkt.ro/2017/06/29/ancheta-la-punkt-7-carti-pentru-vara-lui-2017/

LaPunkt: Iarna vrajbei lor

,,…la îndrăgostiți, trupul gândește și sufletul este palpabil.” (Octavio Paz)

Uneori, sufletul pătrunde în lume, evadează din substanța sa amorfă, devine palpabil și-și revendică libertatea față de trupul ce-l ținuse prizonier, încorsetat în timidități sau încrâncenări. Cu acest mesaj ne întâmpină spectacolul Iarna al Teatrului Nottara din București, într-o admirabilă punere în scenă după un text al scriitorului norvegian Jon Fosse, sub semnătura inconfundabilă a regizorului Mihai Măniuțiu. Nu e deloc întâmplătoare alegerea piesei pentru deschiderea celei de-a cincea ediții a Festivalului Internațional de Teatru Nou de la Arad, organizată în perioada 6-14 mai 2017. Explorând dincolo de orice așteptări vocația experimentului teatral, alături de o echipă alcătuită din nume deja consacrate datorită viziunii artistice de o vitală modernitate, Mihai Măniuțiu demonstrează că teatrul nu se afirmă doar ca o poveste jucată în spațiul scenic, ci și ca o tulburătoare poezie a vieții.

Deopotrivă teatru poematic și teatru de mișcare, spectacolul e construit pe o idee originală a regizorului, mărturisită, de altfel, în dosarul de prezentare publicat pe website-ul Teatrului Nottara: ,,Suntem, fiecare dintre noi, dubli, și corpul dublului nostru fantasmatic/ fantomatic are tot atâta putere asupra spiritului nostru cât și corpul nostru din carne și oase.” La rândul său, într-un interviu acordat în 2014, dramaturgul Jon Fosse își exprimase convingerea că se poate comunica fără cuvinte, iar teatrul lui se află, mai degrabă, în proximitatea stilistică a lui Harold Pinter decât în cea a lui Samuel Beckett: ,,Pinter said his plays weren’t about lack of communication, but about too much of communication. I would say the same: my people communicate without words. They alreay know what’s going to be said.” Adaptarea scenică a unui asemenea text dramatic, ce nu mai mizează pe forța magmei sale expresive – cuvântul -, se prezintă ca o mare provocare, însă Anca Măniuțiu și-o asumă în totalitate, printr-o împlinire artistică de un tulburător lirism al mișcării.

Povestea este esențializată, fragmentată în fărâme de viață, în cadre decupate din fibra celui mai prozaic cotidian. Chiar înainte de începerea propriu-zisă a spectacolului, aventura pare că se întâmplă dintotdeauna acolo, sub ochii privitorului, iar firul ei se poate desluși din mișcările de o lentoare halucinantă ale celor patru personaje, ce amintesc de cadrele cinematografice redate cu încetinitorul. Distanțarea corpului de sufletul său nu se observă încă, fiindcă senzația de plutire hipnotizează prin acel amalgam de forme profilate într-o perspectivă incertă, în care aproapele și departele se contopesc.

Vă invit să citiți cronica integrală în revista LaPunkt: http://www.lapunkt.ro/2017/05/22/iarna-vrajbei-lor/

Bookfest 2017: două recomandări

Vă recomand două lansări de excepție ce vor avea loc la Bookfest 2017 – București, la sfârșitul acestei săptămâni.

Mai întâi, sâmbătă, 27 mai 2017, ora 13,30:

America la răscruce. Un dialog transatlantic între Martin S. Martin și Cristian Pătrășconiu

Vor vorbi Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Martin S. Martin și Cristian Pătrășconiu

Apoi, duminică, 28 mai 2017, ora 12:

Întrebări puse La Punkt de Cristian Pătrășconiu

Vor vorbi Mircea Mihăieș, Ioan T. Morar, Ioan Stanomir, Eugen Stancu și Cristian Pătrășconiu

Mai 2017: Anchetă culturală în revista Orizont

Pentru numărul 5 al revistei Orizont din Timișoara, Cristian Pătrășconiu m-a provocat cu următorul enunț: ,,Evocați un lucru sau o situație pe care ați dori să le uitați.” Fiindcă mi-a făcut plăcere să mă las provocată, vă invit să citiți mai jos cele două pagini ale anchetei culturale ce reunește răspunsurile unor personalități deosebit de importante ale literaturii, eseisticii și criticii literare actuale. Sunt onorată să mă regăsesc în miezul acestui festin al ideilor, al vervei cuvântului și al interpretărilor uneori paradoxale, al rândurilor pline de viață, scrise cu nerv și zvâc. Și, da, recunosc, scriitoarea și-a scos puțin condeiul la plimbare.

 

 

 

%d blogeri au apreciat asta: