Impresiile create în urma derulării unui program cultural de anvergură, deschis dialogului dintre două lumi şi civilizaţii diferite, se consemnează cel mai bine după parcurgerea mai multor etape din cadrul acestuia. Experienţele, trăirile şi percepţiile se limpezesc, se aşază în firescul vieţii fiecărui participant, devenind o parte din sine, mai mult sau mai puţin însemnată, după ecourile lăsate în conştiinţă. Din acest motiv am amânat redactarea textului despre desfăşurarea evenimentului anunţat aici, Comunicare fără frontiere: Japonia-România 2010. O privire de ansamblu este necesară, întrucât eforturile depuse pentru organizarea acestui schimb cultural unic în spaţiul românesc sunt impresionante. Mi-e imposibil să conduc firul evocării spre începuturi, cu multe luni în urmă, când ideea proiectului era doar o sămânţă, sădită apoi cu grijă şi tenacitate de Angela Pugna pe terenul fertil al entuziasmului. Cu aproximativ două luni în urmă, pe măsură ce primeam de la ea, din Japonia, noi date referitoare la proiect, la spiritul Hippo şi la temeiurile ştiinţifice ale Institutului LEX, confirmate pe plan internaţional, a fost provocată formaţia mea de lingvist dornic să exploreze într-un mod inedit şi plăcut rafinamentul sonor şi potenţialul expresiv al limbii japoneze. Reamintesc că tema de cercetare a tinerei studente de la Universitatea din Birmingham este Cross Cultural Understanding in Business, fiind desfăşurată în colaborare cu Lex Institute/ Hippo Family Club din Japonia, pe temeiul principiilor formulate de reputaţii lingvişti Noam Chomsky şi Suzanne Flynn.

Dincolo de principalul argument în sprijinul multilingvismului adus unei lumi pentru care cerinţele comunicării constante impun dizolvarea oricăror frontiere, am remarcat şi alte aspecte interesante şi valoroase ale programului. Ca punte între două lumi, dialogul intercultural deschide orizonturi de cunoaştere, înlătură prejudecăţile şi stereotipiile de gândire, stimulează sociabilitatea, incită curiozitatea şi dorinţa de explorare, de căutare neobosită. Ceea ce apropie cu adevărat spaţiile îndepărtate sunt înaltele valori umane. În egală măsură, a dărui şi a te lăsa modelat de valorile primite din partea celorlalţi. Interferenţele culturale ne ajută să descoperim diversitatea din lumea actuală, să o respectăm şi să ne raportăm adecvat la ea.

Conferinţa de presă, 11 august 2010

Ştirea despre sosirea oaspeţilor din Japonia şi pregătirea evenimentului cultural a fost mediatizată în 11 august în cadrul unei conferinţe de presă ce a permis clarificarea tuturor datelor referitoare la proiect, parteneri, colaboratori şi participanţi.

Redau cele mai importante idei exprimate de Angela Pugna în faţa jurnaliştilor orădeni:

17 japonezi vor fi de mâine, pentru o săptămână, oradeni. Lucrul acesta mi se pare extraordinar într-o lume a globalizării, care încearcă din răsputeri să îşi păstreze identităţile culturale regionale. Ce caută 17 japonezi în Oradea? Au venit, pe de o parte, să ne arate cine sunt ei, dar, poate şi mai important decât aceasta, au venit să vadă la noi acasă cine suntem noi. (…)

Cei 17 japonezi sunt membrii ai Institului LEX (LEX Institute for Language Experience, Experiment and Exchange). Totul porneşte de la ideea unui ilustru lingvist, Noam Chomsky, care spune un lucru pe cât de normal, pe atât de ciudat: nu există limbi străine. Exista doar limbi ale unor comunităţi (human languages) care pot fi învăţate nu din manuale, ci prin contactul nemijlocit cu oamenii care vorbesc o limbă sau alta de pe imensa suprafaţă a globului. A învăţa o limbă înseamnă a cunoaşte oamenii, înseamnă a abandona dicţionarul în favoarea contactului interpersonal. Nu este întamplător interesul japonezilor pentru acest mod de a învăţa o limbă. Prin tradiţie, Japonia a practicat o izolare de sute de ani, iar acum Japonia este ceea ce este tocmai datorită unei deschideri fabuloase către experienţele exemplare ale lumii. (…)

Această săptămână în care 17 japonezi vor fi orădeni nu se va termina practic cu un adio spus la gară. Dimpotrivă, e o şansă, e o oportunitate pentru a dezvolta relaţii culturale, economice sau de altă natură între instituţii orădene şi instituţii japoneze. Între artişti orădeni şi artişti japonezi. Şi chiar între oamenii obişnuiţi din cele două comunităţi. Poate că o şcoală din Oradea se va înfrăţi cu o şcoală din Japonia, poate că Primăria din Oradea va gasi modele şi experienţe interesante pe care le va prelua de la japonezi. Poate că japonezii vor dori să ştie mai mult şi mai substanţial despre tradiţiile şi folclorul nostru din Bihor. Totul este posbil. Totul depinde de noi. Dorim ca acest proiect să fie începutul unei lungi legături, o permanenţă în comunicare, o şansă pe care mulţi dintre noi nu au avut-o.

Sosirea oaspeţilor japonezi, 13 august 2010

Deschiderea oficială a programului cultural a avut loc în 13 august, în miezul unei zile toride, odată cu venirea grupului de japonezi pasionaţi de acest nou stil de viaţă şi dornici să înveţe limba română în ritmul firesc al vieţuirii cotidiene. Am avut plăcerea să descopăr nişte oameni cu totul deosebiţi, dornici să ne cunoască atât pe noi, gazdele şi familiile lor timp de o săptămână, cât şi lumea ce ne înconjoară. Uşurinţa comunicării şi recursul la joc şi joacă pentru a găsi similarităţile dintre culturi m-au impresionat de la bun început. La fel, şi capacitatea oaspeţilor noştri de a exprima deja câteva gânduri şi a conversa în limba română. Primele semne de prietenie, primele urări de Bun venit! au demonstrat că nu există niciun fel de obstacol în calea comunicării umane, că frontierele conversaţionale sunt doar nişte constructe imaginare menite să frâneze interacţiunea naturală şi fără reţineri, că orice limbă poate fi asimilată cu plăcere, oricând.


Anunțuri