…În noaptea de 17 septembrie 1939, grupul oficialilor polonezi, condus de preşedintele Ignacy Mościcki, se refugia în România trecând podul de pe râul de graniţă, Ceremuş. Printre funcţionarii Ministerului Afacerilor Externe se afla poeta şi traducătoarea Kazimiera Iłłakowiczówna (1888 – 1983). Istoria scriitoarei începe însă cu mai mult timp în urmă, în Polonia de la sfârşitul secolului al XIX-lea…

Vineri, în 5 noiembrie 2010, în Sala Mare a Primăriei din Oradea, cu ocazia vernisajului unei valoroase colecţii de fotografii, s-a spus o poveste fascinantă, aşa cum sunt toate relatările despre destinele de excepţie ale artiştilor afirmaţi în perioada interbelică. Admiraţia mea pentru cultura şi civilizaţia poloneză mi-a îndreptat paşii spre locul ce găzduieşte, timp de două săptămâni, expoziţia În ritmul epocii. Viaţa Kazimierei Iłłakowiczówna, proiect coordonat de Ambasada Republicii Polone la Bucureşti.

Printr-un fericit sincretism, organizatorii au mixat două forme diferite de expresie, două limbaje artistice aflate într-un deplin acord al ideii: cuvântul şi fotografia, reuşind să estompeze graniţele temporale şi să-l poarte pe privitor pe un drum discret al rememorării şi al descoperirii unei lumi apuse. Viaţa poetei poloneze, povestită şi redată într-o manieră artistic-documentară, a devenit pretextul unei călătorii în trecut, sub privirile-i melancolice şi delicate, învăluite în parfumul sepia al epocii. Destinul său este proiectat pe fundalul complex al perioadei, într-o atmosferă propice afirmării virtuţilor creatoare, dar şi a pătrunderii în complicatele relaţii diplomatice. Nepreţuite mărturii despre interferenţele româno-polone din anii ’30 şi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial sporesc valoarea documentară a colecţiei de fotografii şi a textelor complementare, prin evocarea unor personalităţi politice şi diplomatice remarcabile: vizita mareşalului Józef Piłsudki în România, însemnările Reginei Maria despre eveniment şi despre admiraţia acesteia pentru oficialul polonez, percepţia uşor deformată, dar favorabilă, chiar idealizată, a polonezilor despre cultura şi civilizaţia românească, contribuţiile decisive ale Kazimierei Iłłakowiczówna la promovarea acestora în Polonia printr-o serie de reportaje despre România interbelică.

Un alt plan al prezentării ne obligă să zăbovim asupra cadrului artistic ce a determinat afirmarea creativităţii poetei. La începutul secolului trecut, Cracovia devenise adevărata capitală culturală a Poloniei, loc de întâlnire a scriitorilor şi artiştilor, cu cabarete şi cafenele, ale căror ecouri abia şoptite şi învăluite în fum se aud şi astăzi pe Florianska, pentru cei ce ştiu a le percepe… Totul prevestea revigorarea spirituală de după Primul Război Mondial şi sincronizarea vieţii artistice poloneze cu cele mai moderne manifestări din Vestul Europei, într-un autentic saeculum. Nu este deloc întâmplător, aşadar, faptul că volumul de debut al Kazimierei Iłłakowiczówna, sugestiv intitulat Zboruri de Icar (1911),  a apărut în acest oraş boem.

Povestea continuă… Am păstrat-o într-o serie de instantanee ce refac întreaga colecţie. Poate fi privită şi citită urmând acest link, unde am creat un album virtual dedicat evenimentului cultural.

P.S. Anul trecut, în 6 noiembrie 2009, mă aflam în Polonia, la Auschwitz şi Cracovia…

Anunțuri