Notă. Cronica este preluată de pe site-ul animationmagazine.eu.

Autor: Maria Hulber

In seara zilei de 3 decembrie, un eveniment cultural de exceptie a transformat Oradea intr-un loc privilegiat al filmului de animatie. Pentru prima data, aici au putut fi vizionate productiile premiate in cadrul selectiei oficiale a Festivalului International al Filmului de Animatie Anim’est, editia a V-a. Iubitorii acestei forme sprintare de realizare cinematografica, amestec de inventivitate nelimitata, simt viu al culorii si intuitie a unor insolite lumi posibile, s-au delectat cu o veritabila gala a laureatilor. Sala Casei de Cultura a Municipiului Oradea a fost arhiplina, semn al interesului deosebit manifestat de un public tanar. Intro-ul inspirat, pretext al punerii în ambianţa unui festival deschis cinefililor, a propus spectatorilor trei scurtmetraje romanesti. Primul dintre acestea, Nunta lui Oli, in regia lui Tudor Jurgiu, era deja cunoscut datorita difuzarii sale pe postul de televiziune HBO. Cel de-al treilea, conceptie a studentilor de la UNATC, a constituit o surpriza placuta prin dinamismul succesiunii unor flash-uri din experienta nocturna a desenatorilor de graffiti pe metrourile bucurestene.

Sectiunea filmului de animatie s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Big Bang Big Boom (Italia, 2009), castigatorul trofeului Anim’est, provoaca omul modern, absorbit de grijile cotidiene, la o meditatie cu privire la realitatile inconjuratoare pe care, in mod firesc, le ignora. Acestea configureaza o dimensiune paralela vietii sale, proiectata in film pe fundalul anostelor ziduri urbane, unde se reitereaza toate momentele importante, incepand cu aparitia universului si a omului, evolutia, progresul si declinul umanitatii, si incheind cu secunda inevitabila a extinctiei. Filmul e o frumoasa parabola pe tema existentei care ne ridica un serios semn de intrebare privitor la momentul in care Big Bang-ul va deveni Big Boom-ul universal…

Copilas de praf/ Dust Kid (Coreea, 2009), premiat pentru cel mai bun scurtmetraj, a impresionat prin revelarea dualitatii fiintei umane, a eului interior, dar si oscilatia intre acceptarea si respingerea acestuia atunci cand se arata in totala sa vulnerabilitate. Despre Sticla/ Bottle (SUA, 2010), cel mai bun film studentesc – numai de bine! Productia e o excelenta figurare a nevoii de comunicare, captivanta prin simplitatea si simbolurile reprezentate. De altfel, o trasatura a tuturor filmelor prezentate e tocmai aceasta miza pe simbol, pe forta de sugestie a imaginilor, uneori chiar prin renuntarea completa la cuvant.

Judecand dupa reactia joviala a salii, cel mai bun film romanesc, Matei, Matei/ Mátyás, Mátyás (2009) a captat simpatia tuturor prin viziunea parodica asupra unui aspect de ordin istoric, pus intr-o lumina detasata si plina de umor, dar lipsita de incrancenari, si adus in actualitate in prezentul nostru cel mai prozaic.

Ineditul imaginilor din Anna Blume (Germania-Bulgaria, 2009), caruia i s-a decernat Premiul special al juriului pentru scurtmetraj, m-a îndemnat să caut similitudini cu filmele de animatie realizate in maniera suprarealismului de Salvador Dali. S-a vadit ulterior ca rosul de Anna Blume nu e obisnuit, ci curge din insasi vena dadaista a lui Kurt Schwitters, autorul poemului omonim din 1919. Proiectiile halucinante si multiplele realitati suprapuse, la inceput in tonuri simple de alb-negru, dar punctate de un rosu agresiv si in expansiune, confera acestei productii remarcabile un loc aparte in propria-mi ierarhie cinefila.

Trebuie amintite si filmele din celelalte categorii: Scrabble Yoga (Franta 2009) – cel mai bun clip publicitar, Out Of The Forrest – The National Slow Show (Danemarca, 2010) – cel mai bun videoclip, Once upon a many time (Bosnia-Hertegovina, Canada, 2010) – cel mai bun film din sectiunea Balkanimation, One Minute Fly (Germania, 2008) – Premiul publicului. Toate aceste proiectii au dat adevarata masura unei seri unice, in care organizatorii Anim’est au oferit un regal de animatie publicului oradean.

Anunțuri