Nu sunt jurnalist, dar am tangenţial legătură cu jurnalismul.
Sunt alături de Dan Badea, un adevărat profesionist, pe care-l respect mult pentru integritate, pentru articolele şi dezvăluirile domniei sale. Am citit chiar azi-noapte, pe blogul său, despre ceea ce i se întâmplă în zilele acestea şi m-am înfiorat. Exact la un precedent periculos m-am gândit şi eu, în măsura în care libertatea de exprimare a adevărului ar primi o puternică lovitură sub centură. Şi toate acestea se petrec în timp ce marile surse de manipulare mediatică o duc bine-merci.

Am scris rândurile de mai sus pe site-ul Starea Presei, într-un gest de dublă solidarizare.

Mai întâi, cu jurnalistul Dan Badea, aflat într-o situaţie greu de imaginat pentru zilele noastre, în care trăim cel puţin o iluzorie convingere a exprimării neîngrădite, atâta timp cât aceasta rămâne în perimetrul bunului simţ şi al formulărilor decente şi echilibrate.

În al doilea rând, cu iniţiativa jurnalistului Florin Budescu, de la Starea Presei, de a determina o reacţie coerentă şi fermă în faţa încercărilor de limitare a libertăţii de expresie în presa on line, unul dintre puţinele bastioane ale independenţei mediatice. Mă alătur acestui demers, având un interes legitim: acela de a contribui, fie şi printr-un gest de revoltă, la păstrarea unui spaţiu al opiniilor în mediul virtual şi de a nu permite crearea unor precedente nefaste.

La primele ore ale nopţii trecute mi-a fost dat să trec brusc, de la euforia intrării într-o nouă zi a Sfântului Valentin, la agonia realităţii noastre cotidiene. Articolul de pe blogul lui Dan Badea mi-a atras repede atenţia prin titlul său aproape neverosimil: Răzvan Petrovici, finul lui Măgureanu, a cerut în instanţă închiderea acestui blog. Citindu-l, am avut senzaţia că mă întorc în epoca de piatră a presei româneşti sau măcar în miezul aprigei cenzuri din vremurile totalitarismelor. Mi-e imposibil să accept un asemenea deznodământ, câtă vreme o mare parte a spaţiului mediatic românesc se află sub controlul unor grupuri obscure ce impun, ca unic principiu editorial, manipularea şi dezinformarea cu ţinte bine alese. Nu dezvolt acum acest subiect, pentru că nu aceasta este finalitatea reacţiei mele.

Ceea ce încerc să reliefez este că jurnalişti integri şi curajoşi precum Dan Badea sunt extrem de puţini şi ei trebuie trataţi cu respect. Dacă cei vizaţi de investigaţiile domniei sale cer sprijinul justiţiei înseamnă că demersurile jurnalistice aduc la suprafaţă adevărul, singurul principiu ce-i mai deranjează astăzi pe cei ce se consideră intangibili.

Redau începutul texului de solidarizare scris de Florin Budescu pe site-ul Starea Presei:

Ca jurnalistul de investigatie Dan Badea isi verifica sursele incrucisat pana la exasperare si scrie intotdeauna acoperit – este pentru mine o banalitate.

Am lucrat cu Dan in acelasi birou si l-am vazut cum procedeaza. Uneori devine chiar pedant si, prin urmare, enervant pentru editorii sai. Dar noi, jurnalistii, nu ne-am nascut ca sa fim simpatici.

Am scris impreuna de exemplu acelasi material de sinteza, cel despre fenomenul armaghedon, care, din punctul meu de vedere, a fost fara precedent in presa romana si a ramas pana in prezent fara un echivalent.

Nu cunosc Cazul Petrovici, prezentat de Dan, dar, daca Dan asa spune ca stau lucrurile, asa cred ca stau. Astfel stand lucrurile totusi nu as fi avut motive destule ca sa fac acest gest. In fond, o instanta de judecata poate demonstra ca lucrurile stau altfel.

Voi fi intrebat (pe buna dreptate pentru un ne-jurnalist): bine, dar atunci de unde esti asa de convins ca Dan Badea are dreptate, daca accepti ca o instanta de judecata poate da o sentinta diferita de cele scrise de prietenul tau?

Explicatia este simpla. Nu tot ce poate scrie si demonstra un jurnalist poate fi demonstrat si de o instanta de judecata. Procedurile legale sunt mult mai dure, oricat de fanatic al surselor independente este un jurnalist.
Şi eu cred că aşa stau lucrurile. Mi-aş dori ca în viitor să-l cunosc pe Dan Badea, să-i strâng mâna şi să-i spun: ,,Domnule, jos pălăria!”

UPDATE. Îi mulţumesc lui Filadel pentru preluarea acestui text pe blogul personal, Nervii Zilelor Noastre.

Anunțuri