Ieri, 16 martie, în şedinţa publică organizată la Centrul de Reuniune Academică al Universităţii ,,Lucian Blaga” din Sibiu, mi-am susţinut teza de doctorat cu titlul Memorialistica detenţiilor postbelice româneşti. În urma deliberării, comisia ştiinţifică a decis să mi se confere titlul de Doctor în Filologie.
Cea mai interesantă secvenţă a evenimentului mi s-a părut a fi dezbaterea ce a urmat prezentării lucrării şi a referatelor ştiinţifice, ivită dintr-un dialog intelectual de mare ţinută. Am avut prilejul să integrez recomandările şi observaţiile primite, pertinente, exigente, dar constructive, şi să-mi pun în lumină propriile argumente privitoare la selecţia surselor primare, de o mare diversitate într-o lucrare de sinteză. O întrebare des rostită (o aveam şi în mine, încă neexprimată) a fost ce voi face de acum înainte. Desigur că mai întâi va fi cartea. La sfârşitul acestui an sau cel mai târziu la începutul anului următor, aceasta va fi disponibilă în librării. Apoi voi demara un alt proiect. E un nou început şi am primit câteva idei remarcabile pentru a-mi contura drumul.
Am recunoscut, în final, că redactarea acestei teze m-a schimbat şi mi-a schimbat viaţa. Mi-a organizat modul de gândire, a provocat o sistematizare a ideilor şi a impus o anume disciplină şi o rigoare specifice metodelor de cercetare.
Am înţeles multe.
Evenimentul a fost o premieră şi din alt punct de vedere, permiţând întâlnirea lumilor şi topind graniţa dintre real şi virtual. Prezenţa Norei a fost o mare bucurie pentru mine. La fel, toate gândurile de încurajare şi mesajele de susţinere primite din partea prietenilor din blogosferă, aka Grădina de hârtie. Pentru toate acestea, doresc să le adresez calde mulţumiri şi să-mi exprim speranţa că şi în viitor îmi vor fi alături în proiectele pe care le voi iniţia.
 
P.S. Am completat şi actualizat pagina Despre.
Anunțuri