Luni seară am audiat ultima emisiune Melatonina programată înaintea vacanţei de vară. Cum numai în momentele de graţie se întâmplă, au fost trei ore de muzică. Trei ore despre care nu ştiu nici de unde au venit, nici când au trecut. De data aceasta s-a celebrat o pagină superbă din istoria rock-ului, răsfirată cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la apariţia albumului Thick as a Brick al formaţiei Jethro Tull. Povestea albumului, o fermecătoare ficţiune despre un mic geniu creator, Gerald, a istorisit-o, aşa cum numai el ştie s-o facă, Daika Attila. Muzica şi-a copleşit auditoriul, cu înregistrări de studio şi din concertele formaţiei, răsucind fantasticul album pe toate feţele. Profesorul Dumitru Chifiriuc, colegul meu, nu a participat la această emisiune, însă consideră că Thick as a Brick este una dintre cele mai mari creaţii muzicale ale genului. O capodoperă. De altfel, unul din rarele şi, tocmai de aceea, foarte preţioasele viniluri din 1972, împachetat în celebra hârtie de ziar, aparţine soţilor Chifiriuc. Luni dimineaţa, pe o băncuţă din faţa colegiului, aşteptând cu emoţie să iasă copiii din examen, am purtat cu domnul profesor unul din acele dialoguri care ne răpesc din ritmul nostru şi ne duc în sferele muzicii unde numai îngerii bărboşi ai rock-ului pot respira, în contratimpul rarefiat, Muzica. Poate că vreodată, într-o emisiune Melatonina, va dezvălui amintirile pe care am avut şansa să le prind din zbor cu norocul celui prea puţin iniţiat.

Îi datorez enorm profesorului Chifiriuc. Îi datorez, mai ales, nemaipomenita muzică oferită spre audiţie, dialogurile reconfortante despre un gen muzical audiat astăzi atât de rar încât se topeşte, parcă, în obscuritatea zonelor de nişă. Îi datorez încrederea regăsită şi puterea de a trece, prin muzică, printr-unul dintre cei mai dificili ani ai vieţii mele.

Pe la sfârşitul lui noiembrie 2011, încercând să-mi exprim gratitudinea, în felul meu, pentru generozitatea sa, i-am dat să asculte câteva albume din micuţa-mi colecţie. Era ceva destul de eclectic, fără nicio aşezare într-un anume stil muzical, o nimica toată în comparaţie cu ceea ce-mi oferise. Într-o dimineaţă de luni, pe la mijlocul lunii decembrie, mi-a spus direct: ,,Diseară dau COS, Harmonium şi Quella Vecchia Locanda„. Nu pot uita bucuria pe care am trăit-o atunci. Dar adevărata surpriză avea să urmeze abia seara, în emisiune…

Astăzi mi-am adus aminte de Melatonina de decembrie. Şi mi-am dat seama că n-am scris mai nimic despre pasiunile mele, muzica şi literatura, dar nopţile, în timp ce citesc, ascult albume întregi de rarităţi. Emisiunea merită ascultată şi o recomand cu multă căldură. George Staicu o spune mai bine decât mine: ,,Poate cea mai buna Melatonina din cate am auzit eu facuta de prof. Chifiriuc.”  În plus, dacă aveţi puţin timp liber în vara aceasta ori dacă doriţi să vă îndulciţi celelalte preocupări cotidiene, aruncaţi o privire pe pagina Muzicii de Vest. E de excepţie!

Melatonina cu Dumitru Chifiriuc 

Anunțuri