Cu puţin timp în urmă arătam că valoarea unor mari albume nu se numără în stelele acordate de auditoriu. E bine să nu uităm acest lucru. Foarte multe bijuterii muzicale îşi găsesc ecoul doar în sensibilitatea fanilor ori a celor iniţiaţi în diferitele curente ale rock-ului progresiv.

Albumul de astăzi este o altă capodoperă, apreciată de mulţi ascultători fideli ai genului. Mirage  a apărut odată cu primăvara, în 1 martie 1974, fiind al doilea album al formaţiei Camel, după cel de debut, care purta chiar numele trupei. În prima ediţie, pe disc au fost înregistrate piesele Freefall, Supertwister, Nimrodel/ The Procession/ The White Rider, Earthrise şi absolut superba suită Lady Fantasy, formată din Encounter, Smiles for You, Lady Fantasy. După părerea mea, această suită muzicală este una dintre cele mai frumoase pagini de muzică rock ce mi-a fost dat să aud vreodată. Versurile, splendide, sunt inspirate din imaginarul romanelor lui Tolkien, după cum putem afla de aici. Versiunea reeditată în 2002 a adus, spre deliciul iubitorilor acestei formaţii, patru bonus tracks surpriză. O parte dintre acestea se regăsesc pe videoclipul postat.

Răsfoind comentariile utilizatorilor înregistraţi pe ProgArchives, am descoperit câteva însemnări interesante, din care citez mai jos:

În opinia mea, Mirage este capodopera formaţiei Camel. Cu acest album, Camel şi-a afirmat adevărata identitate muzicală şi împlinirea întregului potenţial dezvăluit încă de la albumul de debut. Pentru prima dată într-un album al lor, se aud sunete de flaut, iar acestea vor deveni, începând din acel moment, un simbol al muzicii lor. Claviaturile sunt mai variate în comparaţie cu muzica de la început şi vocile sunt mai puternice. Într-adevăr, tot ceea ce se aude pe acest album este mai bun.

Dar cel mai important aspect care face ca acesta să fie o capodoperă este, bineînţeles, materialul valoros. Albumul se deschide cu o explozie de bluesy hard rock a piesei Freefall. Supertwister este o piesă instrumentală bazată pe sunetul de flaut, ceea ce nu pare, poate, pe măsura aşteptărilor, dar are rolul de a stabili o perfectă legătură între două mari cântece. Sunetul de flaut este încântător! (…)”

Însemnările continuă aici. Merită citite. Celor care doresc să audieze albumul propus astăzi le recomand, mai în glumă, mai în serios, să nu amâne momentul. Am observat că pe youtube asemenea comori sunt foarte greu de găsit şi dispar repede. Zboară ca şi cum n-ar fi existat vreodată. 🙂

Anunțuri