Farame de viata

Ţesut ca o mărturie despre existenţă şi finitudinea ei, despre prozaicul fapt divers ce oferă, totuşi, consistenţă vieţii de familie, romanul Fărâme de viaţă (2011) de Zeruya Shalev îşi surprinde cititorul printr-o compoziţie capricioasă, risipită în timp şi spaţiu precum cioburile unei oglinzi sfărâmate. Destinele protagoniştilor se conjugă cu modelul narativ ales, frânturile de viaţă, delicate şi casante, provocând o neostenită pendulare între prezent şi trecut, uneori până la deplina contopire a celor două repere temporale. Hemda Horowitz şi copiii ei, Dina şi Avner, încearcă să reconstituie cercurile concentrice ale fiinţării lor în această lume, să dea claritate contururilor, să netezească asperităţile dureroase. În acelaşi timp, refac un laborios traseu afectiv, strecurându-se cu dificultate spre centrul pierdut al primei lor familii, ca spre un paradis ale cărui ecouri devin din ce în ce mai îndepărtate şi mai misterioase. Acolo, în inima lumii, se află familia lor de sânge, unită printr-un foc mistuitor, dar incontrolabil încă. E urmat îndeaproape de cercul casei, al noilor familii întemeiate prin căsătorie de către fiecare dintre cei doi copii, la anii presupusei maturizări. Mult mai generoasă şi mai deschisă către lume este familia citadină, a Ierusalimului, cu străzile ei labirintice, alcătuind o vastă reţea de artere ce refac peisajul interior al unui organism viu şi complex. Dincolo de toate acestea, se arcuieşte cercul ţării, marea familie a Israelului, care provoacă reacţii şi dialoguri contrariante, de la calmul sentiment al apartenenţei până la interogaţiile privitoare la relaţiile dintre cetăţean şi stat. Privite în abis, aceleaşi linii delimitează straturile conştiinţei, ale sufletelor tulburate de conflicte şi neînţelegeri intrafamiliale, ce au generat, în timp, resentimente şi răni adânci pe solul otrăvit al vieţii comune.

Naratoarea renunţă la o parte din omniscienţă şi construieşte cu ingeniozitate o lume de o frapantă veridicitate. Hemda, Dina şi Avner devin reflectorii prin ochii cărora se răsfrâng mereu alte faţete, căci, privită în abis, această realitate este opacă, nu permite panoramarea viziunii, iar întregul poate fi contemplat şi înţeles pe deplin abia după ce se culeg cu trudă toate cioburile sfărâmate, care pot recompune, în final, puzzle-ul narativ. În primele capitole, graniţele diegezei sunt difuze, imaginile şi oamenii lor se dispersează sub efectul unei tendinţe centrifuge, motivată de spaţiul viciat al familiei. O rană imensă copleşeste fiecare nucleu familial, prefigurând destrămări iminente. Destinele personajelor se află sub semnul unei tensionante ne-aşezări, sub zodia schimbării. Toţi au conştiinţa devenirii lor şi a celor din jur, dar mai ales Dina îi simte acut şi contrariant efectele.

Citeşte mai mult în revista LaPunkt: Fericire de scurtă durată

http://www.lapunkt.ro/2013/07/26/fericire-de-scurta-durata/

Anunțuri