Să recunoaştem că expresia ,,femeia la 40 de ani” nu are nici pe departe cel mai favorabil ecou. Ignorată până în clipa înstăpânirii ei în viaţa noastră, diluată până la dispariţie din imaginarul tinerelor de 15 – 25 – 35 de ani care am fost cândva, vârsta împătrită şi rotundă se răsfaţă obraznică, dintr-odată, în toate catastifele concrete, de la tortul aniversar până la cartea de identitate.

Ce-i mai rămâne unei femei atinse de umbra sumbră a celor 40 de ani? Să se gândească tot mai intens la nepoţii ce vor începe în curând să sporească dimensiunile familiei, să-şi schimbe garderoba, adoptând ţinute sobre şi cuviincioase, să privească interogativ oglinda pentru obsesiva reperare a unor cute fine ale feţei, să-şi facă primele programari la cabinetele de estetică facială şi corporală, să accepte pactul cu inevitabilul spectru al menopauzei care va veni cândva, da, da, că de aia o tot ameninţă revistele de profil, să… , să… . Stop! Nimic din toate acestea.

Privesc în urmă, spre primii ani ai noii decade a vieţii mele şi nu regăsesc nimic din ce am scris mai sus. Mă întreb, pe bună dreptate, ce am făcut eu după împlinirea a 40 de ani, fiindcă e sigur că nu am urmat modelul bunicilor mele. În primul rând am întinerit, aşa cum sper să se şi observe în galeria cvadrigenară pe care o inaugurez în această postare, propunându-mi ca, pentru fiecare an scrijelit pe tocul uşii, să mai adaug aici câte o imagine reprezentativă a mea. Apoi am călătorit. Mult. Unde nici cu gândul n-am gândit că voi păşi vreodată, descoperind unele dintre cele mai preţioase vestigii ale umanităţii. Am zburat cu avionul, deşi 40 de ani am repetat cu îndărătnicie că eu în înaripate nu pun jamais piciorul. Mi-am luat doctoratul în Filologie. Am făcut sporturi de tot felul: box, beat it, tae bo, belly dance, zumba, kangoo jumps. Am mâncat tone de ciocolată. Am fost actriţă într-un filmuleţ realizat de un regizor italian adevărat. Am fost, la rândul meu, regizorul unui mic spectacol pe scena teatrului. Am experimentat noi mărci de parfumuri superbe. Am citit zeci de mii de pagini de cărţi şi nu numai. Mai am şi altele pe agendă, unele le las pentru viitorul apropiat. Să curgă imaginile şi anii, odată cu ele! Îi aştept cu mult curaj şi curiozitate.

P.S. (26 ianuarie 2015) Azi dimineaţă, în timp ce mă pregăteam să pornesc spre şcoală, mi-am dat seama că mama avea 40 de ani când m-a adus pe lume…

DSC_0717

40

 

DSC_0630

41

 

 

 

 

 

 

 

 

DSC_1045

43

DSC_0507

42

 

 

 

 

 

 

 

IMG_0792[1]

44

Anunțuri