Semnalez excelenta recenzie a domnului Ion Simuţ, publicată în nr. 540 al revistei Cultura, despre volumul Memorialistica detenţiilor postbelice româneşti:

Memoriile din închisorile comuniste. Literatură sau document?

Literatura confesivă publicată în perioada postdecembristă se află la ora bilanţului semnificativ. Explorări parţiale au mai fost întreprinse. După douăzeci şi cinci de ani de la Revoluţia din 1989, producţia editorială este impresionantă – şi dezvăluirile nu pot fi considerate încheiate. În această sferă a confesiunilor, extrem de largă, generoasă, propice manifestării libere a eului cenzurat în perioada comunistă, domeniul memorialisticii detenţiilor postbelice româneşti ocupă un loc aparte, pentru că a constituit una dintre cele mai mari surprize ale literaturii publicate în ultimele două decenii şi jumătate. În volumul Memorialistica detenţiilor postbelice româneşti (2015), Maria Hulber, profesoară la Colegiul „Mihai Eminescu“ din Oradea, îşi consacră cercetarea tocmai acestui fenomen, iar alegerea acestui subiect este cât se poate de potrivită. Este adevărat că acest tip de literatură confesivă (jurnale şi memorii) referitoare la închisorile comuniste a beneficiat de o maximă receptivitate, atât în publicistica perioadei postdecembriste, cât şi în lucrările de sinteză. Maria Hulber a înregistrat 149 de volume, apărute din 1951 până în 2014, într-o anexă care reconstituie cronologia memorialisticii detenţiilor postbelice româneşti, baza documentară a cercetării sale. Într-o altă etapă, cum este aceea de acum, perspectiva critică se îmbogăţeşte şi aplicaţia analitică primeşte alte conotaţii, relaţionată cu dezvoltările prozei de ficţiune şi cu presiunile literaturii de piaţă. Sensurile morale ale acestor mărturii despre pierderea libertăţii şi despre abuzurile asupra vieţii individuale trebuie cu atât mai mult subliniate, chiar clamate, cu cât există riscul de a fi eclipsate de fenomene culturale mai epatante, dar derizorii şi frivole. Maria Hulber nu uită, pe tot parcursul exegezei sale, această misiune pedagogică de aducere aminte şi de avertisment politic, specifică atât literaturii confesive pe care o analizează, cât şi demersului său critic responsabil, implicat în mersul unei societăţi democratice, aşa cum trebuie să fie orice cercetător umanist lucid, cu simţul trecutului şi al actualităţii.

Articolul integral poate fi citit aici: http://revistacultura.ro/nou/2015/11/memoriile-din-inchisorile-comuniste-literatura-sau-document/