La firul cărţii

Autor: Maria Hulber

Aş vrea să-mi mai citească cineva poveşti, aşa, ca în vremea copilăriei… Dar nu oricum! Nu într-o lectură monotonă sau mono-tonă (mă rog, e cam acelaşi lucru), ci cu modulaţiile vocale articulate pe rolul fiecărei instanţe a naraţiunii, dând viaţă fiinţelor de hârtie prin sunetele alcătuitoare ale cuvintelor. Ei, nu-i nimic! Dacă nu vrea nimeni să-mi spună o poveste, am să mă copilăresc puţin. Voi lăsa seriozitatea la o parte (o s-o mai mimez din când în când🙂 ) în favoarea unui joc al lecturii şi receptării unor texte/ pretexte inedite. Aţi ghicit! Mă ipostaziez într-un homo ludens, prefăcându-mă că aş fi un povestaş. Dar despre povestaşi vă scriu altă dată, acum mă întorc la povestirile lui… Umberto Eco.

Ca orice scriitor serios, semiotician riguros, de renume mondial, cu mai mult de 50 de titluri de DHC în portofoliu, Umberto Eco a descins în lumea…

Vezi articol original 1,489 de cuvinte mai mult