Am scris-o deja, o repet și aici: Efectul Anne Applebaum mă onorează! Aș dori să vă explic motivul bucuriei mele, acela de a-mi descoperi cartea așezată sub semnul modelului remarcabil propus de cunoscuta istorică și jurnalistă americană. După lansarea volumului despre Gulag, în noiembrie 2011, l-am parcurs de îndată, rămânând impresionată de baza documentară, de diversitatea surselor explorate, de rigoarea organizării unui material atât de dens. Am avut un singur regret, acela că apariția cărții pe piața editorială românească venea la două luni după susținerea tezei mele în catedră (în octombrie 2011). Până în martie 2012, când a avut loc ședința publică, am mai adus doar obișnuitele ajustări care se fac la recomandarea membrilor comisiei. De atunci și până în primăvara anului trecut, când teza și-a găsit editorul, a stat cuminte într-un sertar, uitată chiar. Ulterior a trecut printr-un febril proces de aducere la zi a cronologiei și bibliografiei, atât de necesare celor ce o studiază în căutarea unor modele de interpretare. În ultimii trei ani mi-am continuat însă cercetarea la CNSAS de câte ori am găsit timpul necesar. Multe roade, rezultate din confruntări încrucișate de dosare, se regăsesc în cartea publicată la Editura Ratio et Revelatio. Aș îndrăzni să spun că, uneori, concentrarea și ritmul propriu de lucru mi se păreau infernale. Privind înapoi, îmi amintesc că o singură dată mi s-a întâmplat să cedez sub povara greutății și să mă gândesc la grația firească a tratării monografice a unui singur autor. Apoi gândul acesta nu m-a mai neliniștit. Am lucrat mereu cu pasiune și tocmai această pluralitate de scriitori studiați mi-a oferit împliniri, de fiecare dată când am sesizat un detaliu inaccesibil cercetătorului specializat pe o unică experiență carcerală.

De aceea semnalez și aici articolul care mi-a provocat exclamația de la începutul acestor rânduri, semnat de Tania Radu și apărut în Revista 22, cu titlul Efectul Anne Applebaum. E o perspectivă obiectivă și exigentă asupra cărții mele, ce surprinde, așa cum e și firesc, luminile și umbrele, punctele forte și vulnerabilitățile unei asemenea scrieri. Sunt subliniate tocmai acele aspecte pe care mi le-am asumat și eu atunci când am acceptat ideea publicării. Cu prilejul primei lansări, la Oradea, am făcut o confesiune publicului (înregistrarea se află aici pe blog). Am recunoscut că tema prezenta un anume risc, acela de a porni pe căi deja bătătorite de alți cercetători români. Atunci s-au fixat întrebările, ca o obsesie de care am căutat cu tot dinadinsul să nu mă eliberez: Ce anume aduc nou? Cum fac să inovez într-un domeniu străbătut în multe direcții, dar oarecum incomplet? Răspunsurile și-au găsit expresia în ceea ce Tania Radu numește inspirat ,,pivotul întregului studiu”, partea cea mai generoasă  a lucrării, unde mi-am format cu adevărat mâna și ochiul pe un nou tip de comparații, renunțând la orice inhibiții: nivelul documentar al memoriilor carcerale.

Sunt foarte multe deschideri și adânciri în articolul pe care vi-l recomand. Goana după cărți, scotocirea ritualică prin biblioteci – de la Biblioteca Academiei până la filialele județene -, vânătoarea de noutăți editoriale la târgurile de carte, asediul anticariatelor, reale și virtuale, al colecțiilor private, asaltul dat asupra tuturor prietenilor și cunoștințelor care ar fi putut deține fie și o simplă informație despre un titlu dorit cu ardoare, toate acestea au făcut parte dintr-un veritabil traseu inițiatic la capătul căruia s-au limpezit forma și sufletul tezei. Fiecare carte descoperită undeva are istoria ei și merită să adun cumva tot acest florilegiu de încercări și reușite.

Și nu, nu e deloc ,,nasol” pentru că volumul meu este discutat ca model în actualul context cenușiu marcat de rumoarea tezelor plagiate (așa cum se insinuează o idee, deloc elegantă, din spațiul comentatorilor, dublată de o altă aberație, căci, cine știe, dacă nu-i va ieși din prima, poate o va nimeri pe cealaltă). Dimpotrivă. Mă bucur că, dacă s-a ales un exemplu pentru repunerea în drepturi a lucrărilor originale și temeinic muncite, acesta este oferit de cartea/teza mea și nu de alta.

Citiți articolul, citiți și cartea analizată.  Zăboviți puțin la partea documentară. Sunt multe informații inedite acolo, de care lumea literară actuală va fi interesată.