Sub lupa criticului literar

Am scris-o deja, o repet și aici: Efectul Anne Applebaum mă onorează! Aș dori să vă explic motivul bucuriei mele, acela de a-mi descoperi cartea așezată sub semnul modelului remarcabil propus de cunoscuta istorică și jurnalistă americană. După lansarea volumului despre Gulag, în noiembrie 2011, l-am parcurs de îndată, rămânând impresionată de baza documentară, de diversitatea surselor explorate, de rigoarea organizării unui material atât de dens. Am avut un singur regret, acela că apariția cărții pe piața editorială românească venea la două luni după susținerea tezei mele în catedră (în octombrie 2011). Până în martie 2012, când a avut loc ședința publică, am mai adus doar obișnuitele ajustări care se fac la recomandarea membrilor comisiei. De atunci și până în primăvara anului trecut, când teza și-a găsit editorul, a stat cuminte într-un sertar, uitată chiar. Ulterior a trecut printr-un febril proces de aducere la zi a cronologiei și bibliografiei, atât de necesare celor ce o studiază în căutarea unor modele de interpretare. În ultimii trei ani mi-am continuat însă cercetarea la CNSAS de câte ori am găsit timpul necesar. Multe roade, rezultate din confruntări încrucișate de dosare, se regăsesc în cartea publicată la Editura Ratio et Revelatio. Aș îndrăzni să spun că, uneori, concentrarea și ritmul propriu de lucru mi se păreau infernale. Privind înapoi, îmi amintesc că o singură dată mi s-a întâmplat să cedez sub povara greutății și să mă gândesc la grația firească a tratării monografice a unui singur autor. Apoi gândul acesta nu m-a mai neliniștit. Am lucrat mereu cu pasiune și tocmai această pluralitate de scriitori studiați mi-a oferit împliniri, de fiecare dată când am sesizat un detaliu inaccesibil cercetătorului specializat pe o unică experiență carcerală.

De aceea semnalez și aici articolul care mi-a provocat exclamația de la începutul acestor rânduri, semnat de Tania Radu și apărut în Revista 22, cu titlul Efectul Anne Applebaum. E o perspectivă obiectivă și exigentă asupra cărții mele, ce surprinde, așa cum e și firesc, luminile și umbrele, punctele forte și vulnerabilitățile unei asemenea scrieri. Sunt subliniate tocmai acele aspecte pe care mi le-am asumat și eu atunci când am acceptat ideea publicării. Cu prilejul primei lansări, la Oradea, am făcut o confesiune publicului (înregistrarea se află aici pe blog). Am recunoscut că tema prezenta un anume risc, acela de a porni pe căi deja bătătorite de alți cercetători români. Atunci s-au fixat întrebările, ca o obsesie de care am căutat cu tot dinadinsul să nu mă eliberez: Ce anume aduc nou? Cum fac să inovez într-un domeniu străbătut în multe direcții, dar oarecum incomplet? Răspunsurile și-au găsit expresia în ceea ce Tania Radu numește inspirat ,,pivotul întregului studiu”, partea cea mai generoasă  a lucrării, unde mi-am format cu adevărat mâna și ochiul pe un nou tip de comparații, renunțând la orice inhibiții: nivelul documentar al memoriilor carcerale.

Sunt foarte multe deschideri și adânciri în articolul pe care vi-l recomand. Goana după cărți, scotocirea ritualică prin biblioteci – de la Biblioteca Academiei până la filialele județene -, vânătoarea de noutăți editoriale la târgurile de carte, asediul anticariatelor, reale și virtuale, al colecțiilor private, asaltul dat asupra tuturor prietenilor și cunoștințelor care ar fi putut deține fie și o simplă informație despre un titlu dorit cu ardoare, toate acestea au făcut parte dintr-un veritabil traseu inițiatic la capătul căruia s-au limpezit forma și sufletul tezei. Fiecare carte descoperită undeva are istoria ei și merită să adun cumva tot acest florilegiu de încercări și reușite.

Și nu, nu e deloc ,,nasol” pentru că volumul meu este discutat ca model în actualul context cenușiu marcat de rumoarea tezelor plagiate (așa cum se insinuează o idee, deloc elegantă, din spațiul comentatorilor, dublată de o altă aberație, căci, cine știe, dacă nu-i va ieși din prima, poate o va nimeri pe cealaltă). Dimpotrivă. Mă bucur că, dacă s-a ales un exemplu pentru repunerea în drepturi a lucrărilor originale și temeinic muncite, acesta este oferit de cartea/teza mea și nu de alta.

Citiți articolul, citiți și cartea analizată.  Zăboviți puțin la partea documentară. Sunt multe informații inedite acolo, de care lumea literară actuală va fi interesată.

Reclame

17 gânduri despre ”Sub lupa criticului literar

  1. ion adrian zice:

    Cand l-am citit, la inceputul conostintei noastre virtuale nu l-am inteles prea bine. Am realizat ca este o eliminare a unei supozitii exprimata de Tania Radu(am vazut asta acum cand am citit si articolul din 22) in propozitia: „Cu siguranță, i-a prins bine modelul Gulagul. O istorie de Anne Applebaum, pe care îl urmează în mod evident, dar nu me­canic ” aratand dvs ca teza era deja scrisa la miomentul accederii la cartea Annei Applebaun si in consecinta un paralelism independent de inspiratie directa care se poate face este de fapt o lauda iar evidentierea pe care ochiul critic al Taniei Radu o face unor valente diferite si in plus fata de cartea ce ar fi putut fi un posibil stimul, dar nu a fost, este cu atat mai onoranta.
    Felicitari si intelegand asta o voi avea cu siguranta in bibloteca mea dar si citta in totalitate ceea ce va rezulta poate din unele postari de pe aici,la momentul in care sper sa obtin si dedicatia.
    BTW :cam insistent isn`t it? 🙂

    • Maria zice:

      Aveți dreptate. Acesta e motivul pentru care paralelismul m-a onorat. Nu știu însă câți cititori ai articolului – mă refer la cei ce nu mă cunosc, nu fac parte din cercul meu apropiat – vor înțelege acest lucru… Pe teza mea de doctorat este consemnat anul 2011, anul depunerii în catedră. Toate titlurile din bibliografie apărute după acest an au intrat abia în procesul final de actualizare a lucrării pentru publicare.
      În fine, când veți avea cartea în mână veți observa mai multe lucruri. Poate că vor apărea și câteva firești întrebări…
      BTW: mă bucură insistența. 🙂 Mult.

      • ion adrian zice:

        Aveti dreptate si in acest sens sunt doua comentarii in 22 . Al doilea nu stie si ia de bun textul TR . Ma gandesc sa intervin eu acolo si sa scriu caeva vorbe?

      • Maria zice:

        Vă mulțumesc pentru intenție, dar cred că sunt suficiente constatările pe care dvs. le-ați scris aici. Pentru mine contează simplul fapt că ați observat evidențele.
        Nu vreau să mai adâncesc această chestiune și mai spun doar un singur lucru: vă veți face singur o opinie când veți avea cartea în mână…

      • ion adrian zice:

        Aveti dreptate intre timp si eu ma razgandisem. Nu e cazul sa adancim . Cine se scuza se acuza asa ca mai bine lasti-le sa curga. Ati explicat suficient si cu toata delicatetea aici.

      • Maria zice:

        Corect. Toate se opresc aici cu ,,Memorialistica…”. Intrăm în stand-by. Presimt că atât a fost să fie și n-o să mai auzim de carte și de mine până la ediția Wurmbrand. 🙂

      • Maria zice:

        Vă mulțumesc pentru încurajare. Eu sunt mai pesimistă de felul meu și am înțeles de mult în ce lume trăiesc, chiar dacă uneori mai las întrebarea aceasta (despre lume) să-mi scape retoric…

    • Maria zice:

      Dar nu veți putea s-o citiți pe ecran la link-ul acela. 🙂 E doar un preview. 🙂

      P.S. Comparativ, în teza mea cuprinsul a fost narativ. 😉 Abia în carte a ajuns la forma pe care o veți vedea atunci când va fi să o citiți, și asta sub mâna editorului, care a considerat că e mai bine și mai citibil așa.

      • ion adrian zice:

        Asa sunt cateva pagini dar suficient pentru a intelege ce a facut avand la dispozitie si tabla de materii. Nimic din ce as utea afla faptic nu ma poate mira. Pot gandi orori chiar si mai mari ca doar si Mel Gibson intr-un flm despreincasi sau azteci nu mai stiu o fictiune artistica ne-a dovedit ca se pot gandi iar nuvela unei romance intitulata Visul lui Gudeea m-a convins ca daca sondezi ticlosia omeneasca nu vei gasi marginile ei cum de fapt poti spune (eu cred) si similar despre maretie, daca macar la Isus-Omul te gandesti..

      • Maria zice:

        Cartea este teza + aducerea la zi a problematicii (noi memorii apărute între timp), plus câteva zeci de documente inedite, datorate lucrului meu în arhivă ce nu s-a întrerupt după susținerea lucrării. Am rămas cercetătorul lor acreditat pe tema deschisă… Și pentru viitor.

        La cuprins mă refeream. Cuprinsul inițial era narativ. Cunoașteți diferitele tipuri de cuprins ce pot apărea într-o lucrare științifică?

      • ion adrian zice:

        Si mie mi-a placut. L-am vazut acum 7-8 ani pe ecranul unui tv intr-un autobuz Constanta -Bucuresti .
        PS. Nu stiu. Teza mea a avut:Introducere ,Cap i -Cap VII si nu mai stiu daca aveam vreo incheiere,.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s