Imaginar, poezie, despărțire…

Structuri ale imaginarului carceral

Evadarea tăcută… de Lena Constante este mărturia acestor experienţe de refugiu în spaţiul protector al imaginaţiei. Între barbarele şedinţe de anchetă, autoarea are conştiinţa dualităţii fiinţei sale. O parte, umilită şi abrutizată, rămîne ancorată în contingent, iar cealaltă, călăuzită de sensibilitatea şi rafinamentul spiritului artistic, construieşte o pluralitate de lumi imaginare. Acestea devin o alternativă fascinantă la universul concret şi lipsit de orice perspectivă luminoasă: ,,Dar înalţ în preajma mea copacii. Văd cărarea care suie, legănîndu-şi spiralele. Iarbă. Fiecare fir de iarbă. Florile. Fiecare floare. Păsările. Soarele. Nisipul, îl aud scîrţîind sub paşii mei. De vale, sună clopotele. E Biserica Neagră. O pînză de păianjen pe ale cărei fire întinse mai strălucesc picăturile ploii de vară”.(p. 51) Cu fiecare pas în fantezia creatoare spaţiul ei interior se îmbogăţeşte, prinde contur, culori, miresme. O suită de senzaţii olfactive şi vizual-cromatice dau viaţă acestei lumi. Alteori se refugiază în eufonia liricii franceze sau îşi versifică amintirile din vremurile fericite. Timpul traumelor şi al tristeţii nu poate fi depăşit decît prin abandonarea în actul creaţiei. Imaginează subiectul unui roman, mai multe povestiri pentru copii şi un basm dramatizat. Cu multă răbdare modelează şase păpuşele din săpun şi le îmbracă în straie croite din hîrtie pictată. După ce primeşte instrumente de scris şi de colorat are posibilitatea să creeze ilustraţiile mai multor povestiri. Atrasă de profunzimile noii lumi descoperite, refuză orice formă de comunicare cu deţinutele din celulele vecine. Referindu-se la inepuizabila capacitate de creaţie a Lenei Constante, aflată într-un mediu ostil, Liana Cozea afirmă în Confesiuni ale eului feminin: ,,Dacă i-a fost luată tapiseria/ pînza, această Arahne îşi ţese o alta, invizibilă, impalpabilă, o pînză de cuvinte şi sunete nerostite se ţese în minte, în memorie, dincolo de ecranul ochilor ce refuză să mai vadă ororile şi murdăria”.

Lena Constante narează despre felul în care şi-a activat energiile creatoare. Mai întîi a creat versuri şi a recurs la exerciţii de memorare pentru reţinerea lor. A urmat plăsmuirea povestirilor şi chiar realizarea unor ilustraţii sugestive, într-o scurtă perioadă cînd a avut acces la ustensilele de desenat. În anii de claustrare şi de izolare totală a continuat să compună piese de teatru şi povestiri versificate, repetate continuu pînă la deplina lor întipărire în memorie. Autoarea recunoaşte că nu are vocaţia credinţei, nu se înscrie în seria Madeleinei Cancicov sau a lui N. Steinhardt, dar împlinirile spirituale nu i-au lipsit în timpul detenţiei, datorită acestei capacităţi de evadare în imaginar. Realitatea şi ficţiunea se întrepătrund în timpul detenţiei, cînd, în lumea carcerei din penitenciarul de la Miercurea-Ciuc, pătrunde o fantasmă, un spiriduş verde şi jucăuş, văzut numai de ochii ei însinguraţi. Spiriduşul îşi află sălaşul în frunzişul celor doi salcîmi din dreptul celulei şi pătrunde treptat în sufletul ei. Lena Constante redă eterica apariţie, a cărei viaţă se desfăşoară între ramurile înverzite ale celor doi salcîmi din dreptul celulei: ,,Îi privesc cu nesaţşi în timp ce-i aspir cu tot focul dorului meu, un spiriduş cocoţat pe o cracă îmi face un semn de prietenie cu braţul lui de frunze verzi. Îi văd clar capul cu tichie ascuţităşi celălalt braţ agăţat de o cracăşi picioarele îmbrăcate în spumă de verdeaţă”. (p. 206)

(Fragment din volumul Memorialistica detențiilor postbelice românești. Oradea: Editura Ratio et Revelatio, 2015, pp. 333-334)

Poezie…

Tandrețe

Ritmic şi trist, o cadenţă de ploi ostenite

se scurge într-un marş amar.

Astăzi picurii sunt vişinii,

vin de-ntunecă pământul,

îi prind între palme, chiar lângă linia vieţii, îi joc până la miez.

Ce mai pot să le frământ…?

 

Vor da seama, vă zic,

vor da seama într-un proces-verbal

întocmit mâine sau joi pe cei doi

ţepi de cactus. Şi ei vor creşte

într-o deplină îmbrăţişare, sărutându-mi trupul,

sfredelindu-mi ochii.

 

Nu te voi mai vedea.

https://jurnalulelianei.wordpress.com/2013/09/14/tandrete/

Reclame

32 de gânduri despre ”Imaginar, poezie, despărțire…

  1. ion adrian zice:

    Frumoase pagini care ma fac sa doresc sa citesc atat cartea Lenei Constante cat/dar si aceasta teza de doctorat care este ea o literatura in sine dupa cum incep sa realizez asta, in care pe langa pagini de aemenea valoere literara ca cele de mai sus sa pot gasi si niste titluri de care poate ca nu am stiut. Fiind nepot al dlui Gheorghe Boldur latescu am citit cele 4 volume scrise de dsa cu ochi si mana de inginer si desigur am citit Jurnalul fericirii si inca cateva titluri care acum nu-mi vin exact in minte, dar voi mai gasi cu siguranta cateva si in teza/cartea dvs. Interesant si studiul critic pe care il face Tania Radu in articolul din revista 22..
    Voi conspecta pe masura tmpului blogul dvs mergand inapoi in timp si sunt sigur ca voi gasi lucruri interesante.
    Numai bine

    • Maria zice:

      Vă mulțumesc mult pentru interesul acordat cărții mele. În privința receptării sale critice, nu vă voi încărca acum cu link-uri, deoarece veți găsi chiar pe acest blog și altele (Liana Cozea, Ion Simuț) apărute în reviste literare. Dacă doriți să o și consultați, cred că o perioadă o mai găsiți în librăriile Humanitas și Cărturești, unde, am înțeles de la editură, este foarte apreciată de cititori. Probabil prin vară se va epuiza, dar asta nu trebuie să vă dezarmeze, fiindcă un anumit număr de exemplare a fost direcționat spre depozitul legal al Bibliotecii Naționale. E o carte frumoasă și la propriu, ca produs editorial, veți vedea… Și nu o spun doar pentru că este a mea, ci pentru că o simplă comparație cu altele din aceeași arie tematică vă va confirma că nu sunt deloc lipsită de modestie. E precum un copil al meu.
      Volumele Lenei Constante (,,Evadarea tăcută” și ,,Evadarea imposibilă”) sunt capodopere ale genului. I-am dedicat multe pagini acestei delicate scriitoare și artiste plastice. Mi-ar plăcea ca într-un viitor mai generos să public toate documentele despre ea aflate în dosarele procesului Pătrășcanu. Spun generos, deoarece acolo sunt peste 200 de volume. Oricum, modelul cărții despre Anton Golopenția demonstrează că orice este realizabil.

      P.S. Poate vă interesează:
      http://5.2.132.65/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/Fise%20matricole%20penale%20-%20personalitati%20publice/Boldur-Latescu%20Gheorghe%20I/

  2. ion adrian zice:

    Multumesc pentru fisele dlui Boldur Latescu si cred ca sunt primele de acest fel pe care le vad Nu stiu daca el le-a prezentat in carte dar am sa ma uit sa vad, dar daca erau cred ca nu uitam. .Doresc insa sa va intreb ceva care m-a framantat si pe vremea cand traia dl Ticu Dumitrescu pe care l-am cunoscut nu l-am intrebat si anume:De ce membrii de partid (PCR) nu-si pot gasi fisele de urmariti sau de informatori la CNSAS intrucat si in pCR cred ca au intrat si destui urmariti si destui informaori sau au devenit astfel dupa intrare? Sau poate ca azi este altfel decat am inteles eu pe vremea cand se mai discuta despre CNSAS ca azi este cam uitat si nici nu stiu daca mai sunt persoane dornice sa-si vada dosrul sau sa afle daca au avut asa ceva.

  3. Maria zice:

    Pentru că dosarele de cadre PCR nu sunt la CNSAS, ci în altă parte. 🙂 De obicei, aceste cadre nu erau activate ca informatori. Existau însă și excepții. Parcă așa îmi aduc aminte, că vechii membri de partid nu se iubeau cu Securitatea. Dimpotrivă.

    • ion adrian zice:

      Multumesc dar si pcristii reflectau media societatii romanesti asadar si printre ei cred ca erau si turnatori-inforatori si urmariti si amandoua in acelas personaj cum era si cu „civilii”. S daca nu se iubeau este clar ca le era frica unora de ceilalti si cred ca frica mai mare le era simplilor pcristi (nu ma refer la varful PCR care era simultan si un varf al securitatii)
      Sa speram ca si dosarele de cadre ale pCR vor fi desecretizate odata ce comniemul ca ideologie a fost declarat neligitim si criminal.Si cred ca este foarte important pentru ca realitatea este ca cu cateva exceptii notabile majoritatea celor cu anume valoare profesionala erau atrasi chiar de pCR mai cu binele dar si cu niste subtile santajr in arata de partid desigur nu neapara in rezerva de cadre dar in rezerva rezervei rezervei de cadre 🙂

      • Maria zice:

        De PCR-iști aveau nevoie în aparatul de propagandă. Așadar, îi lăsau să facă ceea ce știau ei mai bine. Desigur că-i supravegheau îndeaproape, iar activitatea de urmărire nu se putea realiza fără implicarea unora dintre ei ca informatori. Însă eu nu cred că aceasta era regula, ci excepția.
        Da, ați suprins perfect cauza înstrăinirii celor două tipuri de structuri, cea politico-ideologică și cea de control și represiune: frica. Mecanismele de control erau atât de alert și fluid puse în funcțiune încât puteau decapita la nivel înalt.
        Au apărut câteva cărți, câteva contribuții remarcabile pe aceste teme, aparținând unor istorici care au studiat îndelung fenomenul.

    • ion adrian zice:

      O precizare ref PCR-isti totusi informatori:

      Ziarul „Adevărul” a intrat în posesia Adeverinţei nr. 1592/ 07.06.2011 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prin care se certifică faptul că Iorgu Albulescu (Mircea Albulescu-MA) are dosar de reţea. Marele actor Mircea Albulescu, care a murit vineri dimineaţa (8 aprilie 2016) la vârsta de 81 de ani, a primit de la Securitate numele conspirativ „Manole“.

      Nu pot copia mai mult din textul articolului(nu permite) , dar se vede ca MA era PCRist si ca a fost recrutat ca informator.Dar acolo scrie ca ptr a fi folosit ca „sursa” Directia a IIIa a cerut aprobarea organelor de partid si a primit-o.(deci asta era procedura si la CNSAS sunt dovezi de asa ceva)
      Intr-o nota din 1988 relateaza un eveniment de la Biblioteca americana(BA) in care un oarecare tanar(fara nume) a pus intrebari ce pareau anticomuniste.
      Sursa adca MA povesteste asta dar tot el a detesionat atmosfera cu niste comentarii hazoase .

      Asadar dna Maria, aceasta poveste, va confirma ce am spus> ref informatorii din dosarul de urmarit operativ al tatului meu.
      MA nu putea sa nu relateze ca a fost la BA (poate ca-l trimesese chiar secu dar daca suntem atenti observam ca el a oferit tanarului posibilitatea sa o sterga cu glumele sale bine facute ca doar era un mare actor.Oricum secu nu putea sa nu afle ce se imtamplase acolo de la agenti de ai sai, eventual chiar din personalul BA(ca sgur erau si de astia). MA nu a sus despre nici-un cunoscut ca se afla pe acolo desi probabil ca erau, preferand sa povesteasca de fapt o prostie.
      Respect pentru MA, nimic rau nimanui.

      • Maria zice:

        Ce fel de PCR-ist era? Ce calitate avea în partid? De simplu membru sau se afla în structurile ierarhice de putere? That is the question.
        Simplii membri deveneau mai ușor informatori decât cadrele… Nu suntem pe lungimi de unde diferite. Informatorii din DUI-ul tatălui Dvs. puteau fi recrutați din masa membrilor PCR.
        Dacă aveți un link la articol, vă rog să mi-l dați să văd textul.

      • ion adrian zice:

        Informatorii de la tata nu stiu cine erau si daca erau PCRisti m-am referit la ei ca la unii carora eu le pot strange mana daca-i vad ca nu au facut nici-un rau cu notele lor informative exact ca si Albulescu. Asta este una iar a doua dvs ati spus ca PCRistii nu prea erau recrutari ca informatori si ca dosarul lor nu e la CNSAS dar poate ca mai nou or fi ajuns si ele acolo.Nu am putut sa copiez acel link primit de mine de la ziarul Adevarul(nu stiu cum si de ce dar imi tot trimite rezumate de articole.Da numarul dosarului CNSAS.
        PS Am dat o cautare pe google cu ma informator si am gasit:
        http://adevarul.ro/locale/constanta/documenul-cnsas-atesta-actorul-mircea-albulescu-fost-sursa-manole-securitatii-avand-dosar-retea-i-a-relatat-artistul-unui-ofiter-anul-1988-1_5707efd45ab6550cb8c4b027/index.html

      • Maria zice:

        Dacă există dosar de rețea e gata.
        Da, văd acolo angajamentul tip, la toate cazurile puse pe tapet în articol.
        Dacă n-a avut calitate de lucrător/colaborator înseamnă că n-a fost plătit. Mulți informatori au fost plătiți. Bine plătiți.

        P.S. Cu PCR-iștii văd că v-ați îndepărtat puțin de explicațiile mele. Dacă v-aș răspunde acum m-aș repeta cu ce am scris deja mai sus.

  4. ion adrian zice:

    Pe la inceputurle CNSAS am cerut doua dosare, al tatalui si al bunicii mele(de origine burghezo-mosiereasca) despre care aveam banuieli ca ar exista; al tatalui meu l-am gasit si am inteles unele lucruri importante care mi-au nuantat perceptia si intelegerea fenomenului vazand turnatoriile care se aflau in el si poate altdata o sa va rapesc timpul cu concluziile mele, evident partiale si care vor fi astfel confruntate cu unele mult mai ample.
    Dar pentru bunica mea nu am gasit nimic. Oare sa mai incerc in speranta ca au mai aparut dosare? Mai lucrati si azi acolo?
    PS. Daca lucrati pe atunci acolo poate ne-am incrucisat in incinta, caci chipul dvs mi se pare ca l-am mai zarit pe undeva?

    • Maria zice:

      Regret că vă dezamagesc, dar nu lucrez la CNSAS. Sunt cercetător acreditat al instituției și am și în prezent această calitate, așa cum am nuanțat mereu în fiecare intervenție în care a venit vorba despre subiect. Acreditarea mea se extinde asupra memorialisticii închisorilor.
      Desigur că puteți relua cererea pe numele bunicii Dvs., dacă aveți convingerea că ar putea să fi apărut ceva între timp. Dacă veți urmări dialogul dintre Horia Roman Patapievici și Germina Nagâț (se află pe youtube), ori interviul luat doamnei în Revista 22 veți înțelege că e vorba despre kilometri de dosare pentru care o mână de oameni extraordinari fac tot ce e posibil.
      Și, vă rog, nu luați în seamă șopârlele mediatice cu iz de bănuț varanist ce țin cu tot dinadinsul să murdărească munca lor. Chiar sunt curioasă cine se află în spatele acestei mizerabile execuții publice…
      Am spus-o și o repet cu tărie: am fost și sunt sprijinită în toate demersurile de cercetare. Total. Necondiționat. Prin muncă și seriozitate mi-am câștigat respectul colegilor interni. Însă regulile instituției trebuie respectate. Dacă mi-aș permite să fac gafele pe care le produc unii în sala de lectură, mi s-ar retrage automat calitatea de cercetător acreditat. Asta-i legea. De aceea mi se pare de-a dreptul bizar și răuvoitor ce se încearcă a se vehicula pe piața mediatică. Urât.
      În ce privește concluziile Dvs. privind fenomenul turnătoriilor din dosarul tatălui, nu cred că voi putea participa la dialog dacă nu văd documentele ce au dus la formularea lor.
      În privința aceasta sunt unul dintre cei mai buni specialiști externi ai instituției. Răsfoiți-mi cartea. Vă veți convinge. Și cred că directorii de departamente care au lucrat cu mine vă vor confirma acest lucru, dacă spuneți că e posibil să ne fi încrucișat pașii în incintă…
      P.S. În cartea mea apare și o deconspirare de răsunet. Ați văzut-o? De ce credeți că e atâta liniște în jur, precum înaintea unui iminent uragan?! Hm?! Keep in touch! Urmează consecințe!

      • ion adrian zice:

        1) Odata ce inca nu cunosc cartea este evident ca nu o conosc
        2) Nici nu m-am gandid sa acuz ceva la munca celor de la CHSAS dar ma intreb daca nu mai merita sa fac o incercare nu ca m-ar interesa cine o turna pe bunica mea dar cum ea era o rupta total de realitate, o poeta, o muziciana si care asemeni dlui Ptre Tutea injura comunismul prin acei ani 50-60 spre groaza parintilor mei care nu o puteau impiedeca decat foarte greu, il injura pe unde apuca si desigur ca putea fi turnata, dar se pare ca nu a fost bagata in seama, ca nu a patit nimic niciodata 🙂 Cred ca mi mult ca sa ma amuz si de draul ei as vrea sa vad eventuale turnatorii daca exista. 🙂
        3) Din dosarul tatului meu am invatat ceva: nici-o turmnatorie mincinoasa, adica toti turnatorii relatau doar ce le spunea tata si tata un om foarte inteligent nu le vorbea decat despre vreme, excursii pe munte, joaca si bolile copiilor(adica ale mele si ale sora-mi) ce muraturi punea mama si etc etc. Acei „turnatori” daca i-as sti si daca ar mai traii as sta de vorba cu ei si am rade impreuna intelegand inteligenta tatalui meu si cinstea lor fata de el .
        De ce spun asta? Pai daca tata ar fi fost un idiot care sa faca ce facea bunica mea oare aia nu l-ar fi turnat? Puteu fi ei siguri ca tata nu este un alt turnator provocator si care-i verifica pe ei? Am inteles ca numai turnatoriile inventate sunt condamnabile in acea perioada caci altfel spuneai doar adevarul si daca interlocutorul era dobitoc ce putei face tu sa-ti risti libertatea si familia de dragul inconstientei lui. Nici macar nu puteai sa fugi daca un provocator se pornea. Si mi-am adus aminte ce spunea tata cand si eu copil ascultam Europa Libera de se auzea pana la strada, cam ce facea si bunica mea cu radio Londra si ne spunea ca suntem niste „idioti ” care nu intelegem pe ce lume traim si asa si era, eu ca un copil iar bunica ca un artist, rupta total de orice realitate .Atat de mult a urat realul cu firea ei de artista incat cu o inteligenta si cultura remarcabla respingea matematica si logica, considerandu-le indeletniciri mai degraba diavolesti 🙂 Dar opera ei, compozitiile, vor ramane.
        Asadar as putea sta linistit de vorba cu oricare din turnatorii din acel dosar al lui tata unde am intalnit si multe vorbe bune, de lauda ca imi venea si mie sa plang .
        Dar tot tata care era avocat in baroul din Ploiesti vorbea in casa despre cat de atent trebuie sa fie pentru ca printre ei era un turnator sigur, un epigramist spunea el si dupa decembrie 1989(tata nu mai era sa confirme) am inteles la cine se referea si parca nu-mi venea sa cred ca si acesta ca si Amedeo Lazarescu cat si ca altii au turnat cu placere, facand mult rau.

      • Maria zice:

        Nu vă îngrijorați, nu la Dvs. mă refeream când atacam mizeriile aruncate asupra acestei instituții, mizerii bine plătite de cei vizați de dezvăluiri. Sau de… 😉
        Din câte-mi povestiți, dacă bunica Dvs. își revărsa doar verbal furia asupra sistemului comunist, iar tatăl vă fusese deja pus sub urmărire, e aproape sigur că pe numele doamnei nu fusese deschis vreun DUI. Tendința era de a se concentra urmărirea membrilor unei familii asupra unui singur titular. Veți vedea cum funcționa acel modus operandi de care scriu acum când va apărea următoarea mea carte. Dar puteți reîncerca cu o nouă cerere.

        Poate veți scrie cândva despre compozițiile bunicii Dvs…. mi-ar plăcea să le citesc/ ascult, dacă era o fire sensibilă de artistă.

        E interesant ce scrieți despre delațiunile îndreptate împotriva tatălui. Probabil că e o situație singulară, o excepție… În tot ce am citit eu e multă abjecție. Sublimă. Trebuie să ai stomac bun să le digeri pe toate. Și o capacitate enormă de regenerare, fiindcă fibra umană e iremediabil atinsă, în tot ce are mai pur: încredere, speranță, frumos și adevăr.

        Nu-i nimic dacă n-ați citit încă volumul meu. V-am spus că vor urma consecințe. Și, printre altele, veți afla de ce nu mai suport magnoliile și abia aștept să le treacă timpul…

  5. ion adrian zice:

    Situatia asta a fost poate si pentru ca tata a avut abilitatea sa nu-si forteze prietenii, cunoscutii ,in fine interlocutorii, printre care el probabil ca presupunea ca pot fi si informatori, sa nu fie in situatia sa aiba probleme de constiinta turnand, caci le usura activitatea spunand numai lucruri turnabile fara repercursiuni asupra nimanui. Am ras de m-am prapadit cand o turnatorie era cam asa :”subiectul mi-a spus ca Monica adica sotia lui(mota mea; adica mama) a pus niste gogonele care au iesit foarte bune si ca sa vin pe la el cand vreau, sa bem o tarie cu gogonele „.
    Am dedus ca turnatorul era totusi un prieten care ne vizita la domiciliu. 🙂
    Bunica mea a fost buna prietena cu Mihail Jora si cu Mariana Dumitrescu o fina poeta pe versurile careia Jora a compus niste lieduri frumoase. L-a cunoscut la Dresda pe Oskar Kokoshka , in tara pe George Enescu, asa ca in niste amintiri scrise cu stiloul si partial publicate intr-o revista culturala inainte de 1989 dar dupa moartea ei de catre muzicologul Viorel Cosma a avut multe povestiri interesante.

    • Maria zice:

      Căutau un anume profil al turnătorului. Nu oricine se ,,califica” pentru această muncă atât de murdară în folosul Securității. De obicei, da, era o persoană care fie făcea parte din primul cerc al urmăritului, fie era infiltrată acolo. În fine, existau și așa-numiții candidați la recrutare, și informatorii multipli, ale căror delațiuni se analizau încrucișat, fără ca ei să știe unii de alții. Practic, la un moment dat se ajunsese la extrema situație în care toată lumea supraveghea pe toată lumea. Te doare mintea de ce structură fuseseră în stare să pună la punct. Ar trebui să caut studiile și articolele în care s-a scris despre toate acestea.
      Frumoasă viață și amiciții artistice a avut bunica Dvs.! Cred că aveți multe de povestit… Și mie mi-a lăsat mama o suită de narațiuni interesante despre rudele mele mai puțin cunoscute. Sunt un copil adus pe lume după 40 de ani, nu mi-am cunoscut toți bunicii…

  6. ion adrian zice:

    Tatal meu a fost un judecator dat afara din magistratura de comunisti, lucrand apoi in avocatura, profesie nu-i asa liberala si urata de comunisti si cand ne-am aptopiat eu si sora mea de varsta facultatii, a trecut la profesia de jurist consult la stat, ca sa ne scada din greutatea originii proaste care ne atarna de gat. A fost si un om foarte inteligent (sef de promotie in seria lui la drept) si ajunge sa-ti spun ca se concura in liceu pentru premui 1 cu prietenul sau George Palade(l-am cunoscut si eu din acest motiv cand acesta a vizitat Romania in anii 90) singurul Nobel roman dar primit ca american. A fost unul din cei care stia ca nu vor veni americaniii si ca daca nu ai parasit tara cand puteai(nu a facut-o din cauza noastra) trebuie sa te adaptezi situatiei si desigur ca prin natura profesiei intelegea structura incrucisata a turnatoriilor. Azi eu consider ca fiind iresponsabli pe cei care is puneau interlocutorii in pericol(putei fi inchis si numai daca ascultai) sau in situatia de a turna de frica provocatorilor, intelegand prin asta pe toti care nefiind provocatori , se dadeau mari la coltul strazii injurand pe rusi sau pe stalin sau pe ai nostrii, cum faceam si eu pe aunci,dar m-a ferit Dumnezeu sa pic in mana securitatii, caci si noi copii mai colportam ce auzeam in casa, (ai mei se abtineau) dar aveam colegi cu parinti din astia, eroi de mucava, ca daca s-ar fi dus sa lupte in munti desi si asta nu avea finalitate caci americvanii cu siguranta ca nu veneau, macar mureau pentru ca urma sa scape turma si tara sa nu se duca in viitor numai cu rusinea unui colaborationism abject(poti sa te supui ocupantului fara sa devii abject), aceea da au fost eroii adevarati si cred ca erau printre ei s din cei lucizi care nu aveau alta speranta decat sa moara cu demnitate pentru tara ,decat in puscaria sau la canalul comunist. Era o epoca in care patriotismul adevarat mai exista.
    Existau insa acei turnatori abjecti si erau multi, care fie din razbunare fie din dorinta de a fi rasplatiti turnau cu supra masura , inventau si adaugau la ce auzeau nenorocind acel interlocutor neatent . Este greu sa fai deosebire dar eu o fac adica cei gasiti de mine in dosarul tatalui meu dar toti au intrat in categoria celor care nu au turnat de placere sau din interes ci doar de frica incercand pe cat puteau sa-si protejeze interlocutorul Desigur ca unul din asta daca sta ca are n fata un turnator ticalos(era greu sa stii asta dar puteai tiotusi presupune) i-o faceau prin trnatoriile lor si aici nu mai ma pot pronunta in acest razboi intre sa zicem turnatori nonticalosi si cei abjecti, ticalosi..

  7. ion adrian zice:

    PS Si tatal mamei mele, bunica posibil urmarita si moarta la 90 de ani, a morit dupa nastera mea si daca nu murea infunda puscaria caci a fost secretar de stat intrunul din guvernele Averescu si prieten cu maresalul de la care stia cate ceva ce si povesteste prof Onicescu in memoriile sale citandu-l (Onicescu a fost prieten cu el, mai tanar decat bunicul dar prieten.) Bunicul acesta a avut patru sotii si a fost mult mai mare decat bunica mea care spunea despre el(a divortat repede de el) ca era un fel de Barba Albastra(este o poveste franceza) ..

  8. Ion Adrian zice:

    Revin aici acum ca dosarul de informator al lui Marian Munteanu a fost publicat:
    http://adevarul.ro/news/bucuresti/exclusiv-marian-munteanu-sursa-ioan-securitatii-liderul-golanilor-piata-universitatii-urmarea-profesori-studenti-straini-s-a-lepadat-Tutea-1_5756bee35ab6550cb8bb285f/index.html
    dar acolo gasesc un raspuns la o problema ridicata de mine cu privire la membrii pCR si aceasta situatie de potential informator.
    putem constata ca imediat ce a fost facut membru de partid MM a fost scos din evidenta organului de securitate. Presupu ca a intrat ijn evidenta porganului de partid caci sub autoritatea si blagoslovenia acestuia a fost dusa relatia tot de turnatorie dar cu dl Petre Tutea. Acolo a fost urmarire de natura politica pentru ca cei de la facultate pe care-i urmarea sub indicativul de Ioan erau cetateni straini si deci nu era o supraveghere politica a unor romani. In schimb la Petre Tutea da si asupra cui , asupra celui pe care-l declari public ca este cine este dar in notele tale informative l privesti de sus ca pe un batran inofensiv. Oare facea asta ca sa-l protejeze? Ma indoiesc caci un viitor Mesia nu are asemenea recunoasteri pentru altcineva.
    In plus intre cei care il turnau pe tata in anii 50 cu teama ca familiile lor pot avea de suferit, santajati si ingroziti dar care totusi nu au inventat nimic si deci nu i-au facut rau tata spunand numai lucruri pe care ei le puteau turna fara grija si a fi turnatori in anii de ceausism deja abject de dinaintea lui decembrie 1989 este o mare deosebire. Este vorba doar de arivism si colaborationism in interes perdsonal si in dispret fata de celalti, adica de fapt cam ce fac desigur in alt registru, si politicienii fata de noi alegatorii lor.Manipulare dispretuitoare. 🙂

    • Maria zice:

      Sunteți aproape de ce vă scriam mai sus, mai demult, în privința membrilor de partid și a legăturilor cu fosta securitate.
      Cred că în privința acestui personaj e ceva ce ține de sfera patologicului.
      Altfel, vă mărturisesc încă o dată, nu-mi plac turnătorii, delatorii, informatorii sau cum doriți să le spuneți. Sunt rare cazurile în care poate viața și libertatea lor depindea de angajament. Cei care v-au turnat tatăl cu siguranță nu se înscriu în această specie. Nu mai fiți atât de îngăduitori cu ei. 🙂 Am văzut prea multe ca să mai acord credit cailor verzi de pe pereți.

  9. Ion Adrian zice:

    Cui ii plac turnatorii dar daca in anii 50 tu avand copii, iti spunea cineva fara sa fie obligat de nimeni si de nimic,rugandu-te sa tii secretul, ca el vrea sa ajute pe unul care lupta in munti, ce trebuia sa faci, puteai paria ca respectivul era dor un inconstient cand nu stiai sigur daca cel care-ti spunea astea nu era si el informator? Asta era in anii 50 dar ce era in anii 80 este cu totul altceva si nu-l amestec pe turnatorul acesta de mai sus cu amaratii care vorbeau cu tatal meu. Daca erau niste ticalosi ar fi inventat cate ceva asa cum se pare ca facea si Quintus si Amedeo Lazarescu. Spun se pare ca nu tiu sigur.

    • Maria zice:

      Da, atunci, în anii ”50, putea fi un informator. Iar tu, cel căruia i se ,,destăinuia”, ai fi fost arestat și condamnat politic pentru omisiune de denunț.

      • Ion Adrian zice:

        Exact . Cu alte cuvinte intelepti erau atunci cei care intelegeau vremurile si-si protejau si interlocutorul dar si pe ei, vorbind numai lucruri pe care celalalt daca era obligat sa le raporteze, le putea raporta linistit intrucat nici nu mintea si nici rau nu putea sa faca. Dar si atunci erau-la tata nu am gasit asa ceva -destui care-si reglau inventand si mintind, razbunari personale, invidii si frustrari, folosind ocazia oferita. Pentru acestia nu am nici mila si nici intelegere. Au distrus mintind si cu buna stiinta, vieti si famlii.
        Dupa 1970 cred ca lucrurile nu se mai puneau in aceiasi termeni, adica turnatorul era turnator prin vocatie, interes banesc sau de alta natura si desigur ramanand si toate celelelt motive care pun in miscare insondabila ticalosie si marsavie umana. De aceea cazul turnatorului benevol al dlui Petre Tutea nu am a-l discuta. Faptul ca lui Tutea i se rupea, da asta este termenul caci l-am cunoscut si se exprima in clar referitor la potentialii turnatori care se puteau afla la masa lui, de care un Plesu fugea in acele vremuri(anii 80) si nu-l acuz pentru asta caci eroi nu sunt multi, chiar daca inconstienti sunt ceva mai multi(asa cam ca mine, caruia deasemeni i se … dar pe vrema aia pe tata daca eram mai mare il puteam baga la puscarie in inconsienta si teribilismul meu pueril( de fapt eram copil inca 🙂 …:)

  10. Ion Adrian zice:

    Exact . Cu alte cuvinte intelepti erau atunci cei care intelegeau vremurile si-si protejau si interlocutorul dar si pe ei, vorbind numai lucruri pe care celalalt daca era obligat sa le raporteze, le putea raporta linistit intrucat nici nu mintea si nici rau nu putea sa faca. Dar si atunci erau-la tata nu am gasit asa ceva -destui care-si reglau inventand si mintind, razbunari personale, invidii si frustrari, folosind ocazia oferita. Pentru acestia nu am nici mila si nici intelegere. Au distrus mintind si cu buna stiinta, vieti si famlii.
    Dupa 1970 cred ca lucrurile nu se mai puneau in aceiasi termeni, adica turnatorul era turnator prin vocatie, interes banesc sau de alta natura si desigur ramanand si toate celelelt motive care pun in miscare insondabila ticalosie si marsavie umana. De aceea cazul turnatorului benevol al dlui Petre Tutea nu am a-l discuta. Faptul ca lui Tutea i se rupea, da asta este termenul caci l-am cunoscut si se exprima in clar referitor la potentialii turnatori care se puteau afla la masa lui, de care un Plesu fugea in acele vremuri(anii 80) si nu-l acuz pentru asta caci eroi nu sunt multi, chiar daca inconstienti sunt ceva mai multi(asa cam ca mine, caruia deasemeni i se … dar pe vrema aia pe tata daca eram mai mare il puteam baga la puscarie in inconsienta si teribilismul meu pueril( de fapt eram copil inca 🙂 …:)

    • Maria zice:

      În anii ”50 puțini erau cei ce înțelegeau vremurile… Toată lumea mai credea în miracole, în venirea americanilor, în semnele mirabile pe care orice eveniment le putea conține în germene ( de ex., moartea lui Stalin în 1953, Festivalul Mondial al Tineretului din același an, retragerea trupelor sovietice etc., etc., etc…)…..
      Românii s-au trezit târziu, îmi pare rău că trebuie s-o spun. În anii ”80 frica era deja infuzată în întreaga societate românească. În ,,Politice”, Patapievici are un eseu admirabil pe această temă.

  11. Ion Adrian zice:

    In fine, azi fiind cincizecimea este momentul potrivit sa spun povestea esentiala pe care o pot spune eu referitor la dl Petre Tutea explicand o propozitie esentiala a acestuia printre ultimele retinute de istoria noastra in sarcina dlui.
    Asadar ce povesesc s-a petrecut dupa ce in cativa ani ma nimerisem de cateva ori sa stau la aceiasi masa in restaurantul Uniunii din Casa Monteoru de pe Calea Victoriei, colt cu Grivita, vis-a vis de CSP, despre care dupa decembrie 1989 am auzit ca farfuriile, mesele sau mai stiu eu ce erau impanzite cu microfoane. Era o epoca frumoasa cand il putei vedea pe Jebeleanu cu Ileana Malanciouiu la masa pe care nu o ocupa nimeni daca ei nu erau acolo , pe Nichita Stanescu pana sa moara, inconjurat de o gasca de amici , pe Blandana care nu intra decat ca sa cumpere alimente de la bufetul restaurantului, in hol il putei intalni pe Dinescu care mergea doar la birouri la etaj, probabil dupa ceva bani imprumut de la Traian Iancu etc etc.
    Dl Tutea povestea multe interesante si am invatat de la dlui despre statul de drept despre Spiritul legilor etc etc. Eu care nu prea tac in fata nimanui, in fata dlui. taceam si ascultam si totusi ultima oara cand l-am vazut in lumea asta, intr-un tete-a-tete petrecut intre Petrom si restaurant, pe trotuarul care trece pe langa Muzeul Colectiilor de Arta dupa ce-l ajutasem sa traverseze strada care trecea spre Piata Amzei, dlui fiind in vadita dificultate de mers. Era in vara lui 1989 in perioada Tien al Men. Dlui. ca de obicei si-a inceput vesnica tirada despre maretia poporului roman pentru care nu regreta ca a stat 13-14 ani in puscarie, acesta , poporul, binemeritand sacrificiul dsale.
    Eu mi-am calcat retinerile si i-am dat o replica care-si astepta demul randul; Dle Profesor(asa ii spuneam) poporul pentru care ati facut dvs puscarie astazi nu mai exista
    A ramas siderat de indrazneala mea si a replicat dupa cateva clipe privindu-ma in mod direct: Ce vorbesti Dle? Chiar asa ? iar eu raspund : exact asa dle Profesor.
    Dl Petre Tutea oprindu-se la intrarea in curtea Uniunii (eu nu am iatrat atunci fiind grabit spre o alta destinatie) mi-a spus doar atat : Fugi dle de aici ! Si astea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat, caci spre lenea mea, dupa Revolutie i-am lasat pe altii sa se dea drept tzutisti si sa-l tot viziteze desi smteam mereu dorinta sa o fac, dar timpul nu prea are rabdare cu noi. 🙂
    Acum , citind textul din Adevarul am aflat ca dl Tutea in interviul cu dl M. M dat la TV, a spus dupa dezamagirea resimtita in Duminica Orbului, acea fraza pe care o auzisem dar nu mai stiam cu cine o spusese(pe atunci MM nu era prea cunoscut): „Dle am fost un idiot ca am facut puscarie pentru acest popor”

    Am inteles ca-mi daduse dupa un an dreptate(din pacate) in cele ce-i spusesm in luna iulie 1989.

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    • Maria zice:

      Foarte interesantă poveste. Nu știu dacă e sau nu o coincidență, dar chiar scrisesem astăzi, puțin mai sus, că românii s-au trezit târziu. Pentru unii momentul a venit mai repede, pentru alții abia după 1990.

      • Ion Adrian zice:

        In lumea spiritului nu prea sunt coincidente caci acolo totul si toate se leaga. Iar cu aceasta trezire i-am scris ceva Norei pe feibucul ei referitor la problemele din invatamant si rostogolesc si aici:

        Noi suntem de vina. Noi cei care stiam si intelegeam si care de asemenea stiam si ca suntem de fapt putini. Nici in 89 nu erau mult mai multi ca restul stateau dupa perdele sau asteptau sa jefuiasca niscaiva cadavre. Dar cei care stiam, ne-am lasat manipulati am stat ca prostii in Piata Universitatii, sa zanganim niste chei si sa cantam cantecele in loc sa terminam, desigur ca doar in forta ca altfel nu se putea , cele incepute in Timisoara si in Bucuresti . Momentul acela de gratie a trecut definitiv si vedem ca nici macar norocul nu ne mai petrece . 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s