1.Richard Wurmbrand, Dacă zidurile ar putea vorbi. Traducere din franceză: Constantin Moisa. București, Editura Stephanus, 1995, pp. 59-66 (fragmente):

Acum câteva zile – și anume în Vinerea Mare – am auzit clar un glas care zicea: ,,Maria vede totul.” Dar această afirmație contrazicea tot ce gândisem eu până atunci despre Maica Domnului.

Din ziua când am devenit creștin, eu am avut mereu o atitudine de profund respect față de ea. O femeie nu devine evreică dând naștere unui evreu, ci ea naște un evreu pentru că este o evreică. Astfel că Maria nu a devenit Maica Domnului dând naștere Domnului Isus ci ea L-a născut pe Cristos din pricină că era, esențialmente, o purtătoare a lui Dumnezeu. (…)

,,Maria vede totul.” Rugăciunea Sf. Francisc era: ,,Dumnezeul meu și Totul meu.” Dumnezeu este totul pentru el sau TOTUL său. Pentru preafericita Fecioară Maria, Fiul ei sfânt este TOTUL. Eu nu pot să spun că El este și pentru mine totul, în sensul absolut al cuvântului, pentru că, în afară de El, eu mai iubesc și alte persoane. Pentru Maria, Isus era totul și este totul. Ea nu-L vede decât pe El. Ea nu vede pe alții decât prin El, este ca și cum ar vedea lucrurile cu ochii Lui. Maria are o viziune unică. (…)

,,Totul meu.” Pentru Fecioara Maria, Isus era TOTUL; tot ce vede ea prin El este bun. Și Maria vede totul.

O, dă-mi și mie, Doamne, niște ochi de porumbiță ca ai Mariei! (…)

Eu nu voi mai trăi decât în contextul prezentului și viitorului, învățând de la Maria să nu văd doar niște fragmente izolate și lipsite de semnificație ci să privesc întotdeauna la MARELE și MINUNATUL TOT, ISUS CRISTOS. Salutare, Mario care vezi totul! Amin.

2. Richard Wurmbrand, Predici în celula singuratică. București: Editura Stephanus, 1994, pp. 35-42 (fragmente)

Telegrafia noastră fără fir, cea prin perete, funcționează perfect. În dreapta mea, în celula a patra se află acum o tânără, membră activă din Biserica subterană. Ea a fost bătută și torturată crunt, dar n-a trădat pe nimeni. Are numai 18 ani și numele ei este Maria.

Comunicarea aceasta a stârnit în mine gânduri noi pe care voiesc să vi le împărtășesc și vouă.

Maria – ce nume sacru! (…)

Iată o altă curiozitate a Bibliei: aproape toate femeile descrise în Evanghelii poartă numele de Maria. Așa avem pe Maria, Sfânta Fecioară. Apoi, Maria Magdalena; Maria din Betania; Maria, mama lui Iacov și Iosif; Maria, soția lui Cleopa, și încă o femeie numită simplu ,,cealaltă Marie”. În total deci, șase Marii. Dacă am fi avut pe lista aceasta încă o Marie, am fi avut numărul sacru de șapte. Să lipsească oare una din Marii aici, de asemenea?

La cruce se aflau numai  femei, toate cu numele de Maria. Versetul care ne descrie aceasta sună ciudat: ,,Lângă crucea lui Isus stătea mama Lui și sora mamei Lui, Maria.” (Ioan 19.25) Dar numele mamei era Maria. Nu se dă același nume la două surori!

Dar poate că acest nume – Maria – (în ebraică Miriam, adică ,,steaua mării”, steaua care arată calea celor care plutesc pe oceanul spiritualității) e folosit în Biblie nu numai ca un nume. În prima Biserică, acesta era, de asemenea, un titlu care se dădea unui anumit tip de femeie creștină, după cum, de pildă, comuniștii se numesc între ei ,,tovarășe”, sau așa cum, și între cadrele armatei, ofițerii poartă diferite titluri, sau la fel ca cei ce fac parte din ,,Armata Mântuirii”…

Astfel, orice femeie poate deveni o Marie, după cum oricine poate deveni un tovarăș sau un maior în armată. (…)

Maria, mama Domnului, a dat tot ce avea lui Isus și n-a primit niciodată nimic de la El, nici măcar cuvinte de încurajare. După învierea Sa, deși Se arătase multora mângâindu-le inimile întristate, El nu S-a arătat mamei Lui. Dar era un scop în aceasta: El oferea mamei Sale cea mai înaltă distincție, aceea de a da lui Dumnezeu totul fără a-I cere nimic în schimb.

Cei care au atins această înaltă stare spirituală poartă titlul de ,,Maria”. (…)

Te salut, Marie, iubită surioară care te afli acum în celula a patra. Salutare ție, Marie, plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei, și binecuvântat este rodul inimii tale. Cum de mi s-a dat acest har, ca mama Domnului meu să se afle alături de mine în regeasca celulă de închisoare? Căci, iată, îndată ce am ascultat mesajul, prin peretele celulei mele, despre prezența și despre loialitatea ta, ,,pruncul” mi-a săltat în inimă de bucurie! (…)

3. Un fragment dintr-un text inedit aparținând lui Richard Wurmbrand, descoperit în arhivele fostei Securități, în dosarul de acțiune informativă nr. 4405, deschis la 11 mai 1965. Contextul înregistrării sale în dosar indică ultima perioadă a detenției lui Richard Wurmbrand, la penitenciarul din Gherla, în plină ,,activitate cultural-educativă”, în realitate o nouă formă de ,,reeducare” la care erau supuși deținuții politici înaintea preconizatei eliberări din 1964. Alături de alte două texte inedite, scrise de Richard Wurmbrand, acesta va fi inclus, integral, în volumul de documente la care lucrez în prezent.

Trecem la Noul Testament. Se naște Isus. Sensul venirii lui? Cea mai îndreptățită a-l ști, sigur că-i mama sa. Or, dînsa ni-l spune în cuvintele pe care le-am mai citat odată: ”Domnul va răsturna pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie și va înscăuna în locul lor pe cei săraci, pe cei sătui îi va scoate afară flămînzi și va sătura pe cei flămînzi cu bunătăți” (Luca I). MARIA, al cărei nume ebraic ”Miriam” însemnează ”rebela”, cîntă la zămislirea pruncului ei, un adevărat imn revoluționar, cum îi și ședea frumos celei care avea să nască în grajd, să fugă cu copilul de țîță înaintea împăratului ucigaș și să-și plîngă fiul, Luptătorul de frunte pentru dreptate, cînd e răstignit pe cruce.