La invitația lui Cristian Pătrășconiu am revenit în paginile celui mai recent număr al revistei Orizont din Timișoara. Întrebarea actualei anchete culturale, ,,Care este cea mai plăcută surpriză pe care ați avut-o în ultimii ani?”, mi-a deschis o altă interogație, despre ce înseamnă, cu adevărat, o surpriză și, mai ales, una plăcută. Imprevizibilă, ex-orbitantă, venită din afara oricărui orizont de așteptare. Surprinzător, limpezirea ulterioară mi-a lăsat foarte puține opțiuni. Oricum aș fi privit spre anii din urmă, răspunsurile curgeau, invariabil, din întîmplările extraordinare pe care le trăisem odată cu publicarea și lansarea cărții mele. Redau mai jos contextul ales, asumîndu-mi cu bucurie ipostaza de istoric și hermeneut al documentelor de arhivă, ce va fi mai bine marcată – păstrez vie această speranță în suflet – prin viitoarea mea carte…

Cea mai plăcută surpriză din ultimii ani a venit – cum altfel? – din spațiul evenimentelor culturale. Îmi place să cred că, pentru un cercetător și autor de cărți, fiecare volum publicat este asemenea unui copil trimis în lume pentru a-și căuta singur locul, propria așezare în literatura de specialitate, înrudirile tematice și problematice, propensiunile hermeneutice, deschiderile interpretative. Așa am simțit în toamna anului 2015, anotimpul debutului meu în volum, la fel simt și acum, într-un nou timp al creației în care-mi plămădesc cu aceeași migală noua carte. Nu recurg întîmplător la un asemenea filtru explicativ. Anii din urmă s-au arătat deosebit de generoși în ce mă privește, iar exercițiul căutării retrospective a unei întîmplări neașteptate ar fi putut să devină dificil.
Și totuși, evidențele sunt mult mai limpezi, relevîndu-mi că cea mai plăcută surpriză trăită în ultimii ani mi s-a înfățișat chiar în timpul lansării volumului la Timișoara, prin prezența unui om cu totul deosebit, al cărui nume distilează în sine amintirea unor momente decisive ale istoriei noastre recente. Teodor Stanca, căci despre domnia sa este vorba, condusese în 1956 mișcarea studenților anticomuniști din capitala Banatului, plătind, pentru curajul de a lupta pentru libertate, cu ani grei de temniță în timpul prigoanei concentraționare. Cartea mea, născută dintr-o îndelungată cercetare a arhivelor și bibliotecilor, își descoperea pe neașteptate un interlocutor extrem de bine informat, călit în miezul acelor zile de revoltă, apoi în anchete și detenție politică, cu un traseu existențial notabil pentru rațiunea și motivația ce au declanșat resortul cercetării mele. Imprevizibil, ex-orbitant, venit parcă din afara oricărui orizont de așteptare, dialogul dincolo de timp mi-a nuanțat o subtilă semantică a coincidenței. Asemenea întîmplări ne construiesc interior, ne dau o identitate culturală, ne deviază – în sensul cel mai bun al cuvîntului- destinul.

Anunțuri