Dintre cele mai atrăgătoare locuri destinate debarcării pentru navigatorul pornit ocazional în amonte pe Tamisa, se disting, de departe, zonele Tower Bridge și Big Ben. Într-una din incursiunile mele londoneze anterioare, drumul mi s-a oprit la Turnul Londrei, ales pentru relevanța sa simbolică, dar și pentru ecourile unei istorii disipate într-o infuzie de fiori. Îmi amintesc că atunci am ocolit cu interes imensul parc ce-l învăluia cu un aer de poveste medievală, iar gândurile mi-au zburdat spre câteva pagini din minunata serie romanescă a lui Maurice Druon despre Regii blestemați, pe al cărei filon epic se strecoară adesea și episoade inspirate din trecutul Angliei. Brusc, am trăit o senzație nedefinită. Acolo, toate acele locuri îmi veneau oarecum cunoscute, mi se părea că ele nu descind doar din aburoase arcane ale istoriei, ci se înrădăcinează adânc într-un cotidian ce crește, prin numeroase punți spirituale, din palpitantul ritm al vremurilor de altădată.

Traversând Tower Hill Street, am descoperit cu surpriză că, în punctul fierbinte al metropolei, traficul automobilelor fusese restricționat. O serie de bariere plasate în intersecții permit și acum doar trecerea contra cost. O modalitate eficientă, de altfel, de fluidizare a circulației pietonale, dominate, evident, de fluxul turistic, dar și de autobuzele supraetajate ce dau un plus de culoare și de pitoresc pietrelor cenușii din apropiere. Nu departe de zumzetul cotidian, la descinderea în pasajul subteran al stației de metrou, aflată chiar sub pintenul Zidului Londrei, m-au întâmpinat vestigiile străvechii provincii romane Britannia și o frumoasă copie realizată după statuia de marmură a împăratului Traian.

De data aceasta, însă, de la pupa vasului privesc cu nostalgie Turnul Londrei încadrat într-o parte de podul impunător, iar de cealaltă parte, de clădirile moderne al căror avânt spre cer atestă o viziune arhitecturală deosebit de îndrăzneață. Călătoria mea se îndreaptă spre alte auspicii. Începutul verii e blând și înțelegător la Londra, cu adieri ce mă determină să-mi strâng cât mai aproape de corp haina vișinie cu mâneci lungi. Mai admir puțin rotirea neverosimil de lentă a uriașului London Eye și-mi promit că data viitoare mă voi avânta spre văzduh într-una din cabinele sale cu design năstrușnic de micronavetă spațială. Mi-ar plăcea să aud curgerea străpungătoare și leneșă a dangătului dinspre orologiul Big Ben, dar, deocamdată, sunt oarecum neplăcut surprinsă de marea de oameni ce nu se rarefiază nici măcar la câțiva zeci de metri distanță de chei. Un imens șantier începe de la baza podului și se continuă până departe, în inima districtului Westminster. Firma de construcții ce operează în zonă pentru restaurarea monumentelor arhitectonice a îmbrăcat turnul, până la jumătate, într-o schelărie metalică, iar partea pietonală a străzii a fost pur și simplu restrânsă la un singur trotuar și delimitată printr-un șir inform de garduri, tot metalice. Asta e, trebuie să ne continuăm drumeția cu viteza melcului, înotând prin valurile de suflete și trupuri ce glăsuiesc în toate idiomurile pământului. Mai apropiată de realismul Londrei, fiica mea se gândește cu luciditate și cu voce tare la pericolul unui posibil atentat terorist într-o asemenea aglomerare umană, căreia-i este interzisă tocmai deplasarea rapidă. O înțeleg, într-un fel, London Bridge e atât de aproape…, dar o privesc în același timp cu ochi mirați și palpez, dintr-odată, simbioza dintre imaginile receptate până acum doar pe canalele mediatice și reflexia lor factuală, posibilă. Oricând posibilă… În capătul străzii îmi ridic privirea spre statuia lui Winston Churchill din Parliament Square. Pare neschimbat, la fel de energic cum îl cunosc din discursurile și articolele sale, omul marilor proiecte fondatoare, perpetuu animat de spiritul deificat al luptei: ,,…Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani.” La fel simt și eu, la umbra Londrei în floare de liliac și, fără intenția de a demitiza aura marelui politician, îmi aprind un Winston din pachetul adus cu mine din țară.

Citiți articolul integral în revista virtuală LaPunkt: http://www.lapunkt.ro/2017/07/19/zile-si-nopti-de-sanziene-la-londra-3/

Anunțuri