În curând!

Îndelung așteptatul volum cu documente de arhivă CNSAS legate de viața și activitatea pastorală a lui Richard Wurmbrand va ajunge în curând la public datorită efortului de cercetare al Mariei Hulber. Personaj-erou și reper moral pentru unii, figură controversată pentru alții, pastorului protestant i se schițează portretul și biografia prin această suită de documente aflate într-o ordine deloc întâmplătoare.

Reclame

Marmatia 13 Arheologie – Istorie 2016

 

A apărut nr. 13 al revistei ,,Marmatia”, anuarul științific al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare. În cuprinsul revistei, puteți citi și studiul meu, intitulat Experiențe postcarcerale: Episcopul Iuliu Hossu în arhivele Securității/ Postcarceral Experience: Bishop Iuliu Hossu in the Securitate Archives.

LaPunkt: Povestiri de viață din anii deportării în Siberia românească

Sub regimul comunist, istoria represiunii din România și geografia concentraționară au cunoscut forme inspirate după modelul sovietic al deportărilor în Siberia. De acest fenomen se ocupă cu o deosebită competență editorii volumului Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească, Valeriu Antonovici și Claudia-Florentina Dobre, apărut în 2016 la Editura Ratio et Revelatio din Oradea, în colecția Authentica. Studiul se prezintă ca o ediție bilingvă, versiunea în limba română fiind completată cu traducerea în limba engleză semnată de Anca Bărbulescu.

Volumul, riguros coordonat și editat de cei doi tineri cercetători de la Centrul de Studii Memoriale și Identitare – CSMI (Centre for Memory and Identity Studies), cuprinde transcrierea a paisprezece mărturii orale și a unui pasaj memorialistic ce reconstituie, din straturile adânci și dureroase ale multiplelor memorii individuale, cotidianul deportării în Bărăgan și limitele existenței umane. Textele se înscriu într-un cadru mai larg, în ceea ce Claudia-Florentina Dobre numește, în concluziile culegerii, o ,,paradigmă denunțătoare a crimelor comunismului” (p. 138), menită să provoace trecerea de la nivelul declarativ al condamnării acestui regim politic drept ilegitim și criminal spre o veritabilă construcție mentală cu finalitate memorială. Tematica volumului se regăsește în poveștile de viață evocate de foștii deportați în Bărăgan ce au făcut parte din lotul strămutat în iunie 1951, de sărbătoarea Rusaliilor, intrată în istorie sub denumirea de ,,Rusaliile negre”. În consecință, substanța cărții este configurată de aceste experiențe individuale și colective decupate de pe canavaua unui context istoric al cărui nucleu s-a circumscris între 17-18 iunie 1951 și 1955, anul când s-au dispus o serie de măsuri pentru ridicarea restricțiilor de domiciliu obligatoriu.

Vă invit să citiți articolul integral în revista LaPunkt: http://www.lapunkt.ro/2017/12/povestiri-de-viata-din-anii-deportarii-in-siberia-romaneasca/

http://www.memorialuldeportarii.ro/?p=486

O nouă anchetă LaPunkt: 7 cărți pentru vara lui 2017

Sub coordonarea lui Cristian Pătrășconiu, o nouă anchetă LaPunkt deschide sezonul recomandărilor estivale de lectură. Reiau aici propunerile mele, într-o ordine care nu se dorește a fi nicidecum ierarhică, ci în deplin acord cu ritmul începutului de vară:

1 Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt, un roman inițiatic, cu inserții autobiografice, în care ficțiunea sfârșește prin a se topi în realitate. Itinerariul străbătut prin geografia reală a Saharei algeriene se transfigurează, treptat, într-o călătorie spirituală prin noaptea de foc a sublimei revelații.

2 Durere de Zeruya Shalev, cartea uneia dintre cele mai importante scriitoare contemporane, remarcabilă prin rafinamentul stilistic deschis cu infinită subtilitate spre adâncimile sufletești. Foarte sensibilă la dinamica relațiilor din complicata lume ce ne înconjoară, de la stadiul socio-politic până la cel intim-familial, Zeruya Shalev întrevede cu acuitate consecințele tragice ale pulsiunilor ideologice.

3 Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă… de Matei Vișniec, un roman izvorât dintr-o ardentă chemare interioară – dragostea pentru Teatru – și din statornicele pelerinaje culturale ale autorului spre unul din cele mai vechi și emblematice locuri ce reflectă strălucirea artelor spectacolului: Festivalul de la Avignon. Irizațiile lirice ale cărții nu sunt simple structuri complementare, ci fac parte din însăși esența arhetipală a teatrului, pe care cititorul este invitat să o descopere în matricea sa originară.

4 Imago de Ludmila Ulițkaia, o foarte densă, minuțioasă și lucidă reprezentare narativă a sinuoasei istorii ce pătrunde coroziv în intimitatea personajelor sale, le deturnează destinele, le asediază fibra interioară. Parcurgând filele cărții, am uneori strania senzație că retrăiesc, cu o strângere de inimă, frânturi din propriul nostru trecut sub totalitarism.

5 Istoria comunismului din România. Volumul III. Documente Nicolae Ceaușescu (1972-1975) de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goșu (editori), o impresionantă lucrare de ținută academică, recomandată în ideea că, asemeni mie, există numeroși cititori interesați de fondul documentar al istoriei noastre recente și dispuși ca, într-o toridă zi de vară, să renunțe la plajă și la briza mării pentru o pasionantă incursiune în arhivele comunismului.

6 Jurnalul fericirii de N. Steinhardt nu va lipsi niciodată din recomandările mele, pentru că valorează el însuși cât o bibliotecă robustă, cu deschideri nebănuite spre incitante experiențe de lectură. De citit și recitit.

7 Vila Amalia de Pascal Quignard, un roman dedicat tuturor celor aflați în continua căutare, prin actul lecturii, a unui refugiu salvator, a unui spațiu intim și compensator. Paradisul e atât de aproape… Trebuie doar să-l presimțim și să ne oferim desfătării livrești cu toată ființa noastră, indiferent dacă prinde conturul unei insule liniștite din golful Napoli sau al unei camere scăldate de auriul după-amiezei de vară…

Întreaa anchetă culturală poate fi citită în publicația LaPunkt: http://www.lapunkt.ro/2017/06/29/ancheta-la-punkt-7-carti-pentru-vara-lui-2017/

Madeleine Cancicov, ,,Le Cachot des Marionnettes”

Am revenit în spațiul publicistic, în revista virtuală LaPunkt.ro, cu un articol despre Madeleine Cancicov și memoriile sale de detenție, publicate în 1990 în limba franceză, la Editura Critérion din Paris, sub titlul Le Cachot des Marionnettes (Temnița marionetelor).

Redau în continuare un fragment din articol:

Încercând să ne apropiem de experiența detenției, care a impulsionat actul dezvăluirii memorialistice, remarcăm că destinele Magdalenei (născută în 25 iunie 1904) și cel al fratelui său, Ion René, sunt dramatic apropiate de  tragica istorie a unchiului lor, Mircea Cancicov. Fost ministru de finanțe, de justiție, al domeniilor și al economiei naționale în perioada interbelică și în timpul guvernării antonesciene, Mircea Cancicov a fost condamnat, în 1946, la 20 de ani de temniță grea sub învinuirea de crime de război și s-a stins din viață în perioada detenției, în 1959. În jurul influentului om politic se constituise, după 1944, un nucleu de rezistență anticomunistă, căruia i se alăturaseră Madeleine și  René, copiii unuia dintre frații săi, Alexandru Cancicov. Cei doi își asumaseră rolul de intermediari, de curieri ai scrisorilor conspirative expediate către ambasada Marii Britanii la București. De altfel, în notele și rapoartele întocmite și păstrate în dosarul de urmărire I 259891, deschis pe numele lui Mircea Cancicov, există mai multe referințe la implicarea lui René în transferul corespondenței strict confidențiale. Madeleine Cancicov este arestată în 29 septembrie 1949 și condamnată la 20 de ani de închisoare sub învinuirea de complicitate la înaltă trădare.

Articolul integral poate fi citit urmând link-ul:

http://www.lapunkt.ro/2015/12/11/rodia-persephonei-madeleine-cancicov-si-spatiul-concentrationar-romanesc/

La Gaudeamus. Întoarcerea acasă

 

Instantanee dintr-o seară specială de toamnă, ce a punctat un timp îndelung aşteptat cu emoţie, curiozitate, nerăbdare.

Drumul cărţii mele a răzbătut până în inima Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, ediţia 2015. La Bucureşti, în 20 noiembrie, la standul Editurii Ratio et Revelatio, a fost prezentată de două dintre cele mai competente voci ale momentului în domeniul cercetărilor de arhivă privind istoria comunismului în România: Silviu Moldovan, şeful Direcţiei Cercetare de la CNSAS, şi Cristian Vasile, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga”, coordonator al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România şi coeditor, împreună cu Vladimir Tismăneanu şi Dorin Dobrincu, al Raportului final. Intervenţiile au fost completate de Otniel-Laurean Vereş, directorul general al editurii şi de subsemnata, autoarea.

S-au spus lucruri interesante despre relaţia existentă între textele memorialistice şi documentele din arhiva fostei Securităţi, despre memoriile – încă netraduse – ale Madeleinei Cancicov, despre conexiunile neaşteptate ce ies la lumină după studierea unui număr impresionant de dosare. N-am exagerat deloc când am recunoscut că trecerea mea de la rolul de filolog la cel de cercetător al documentelor a echivalat cu un adevărat traseu iniţiatic. După cum n-am exagerat nici când am afirmat că revenirea în mijlocul specialiştilor, care cunosc prea bine dimensiunea unei asemenea documentări, a avut ecoul unei întoarceri acasă…

IMG_2889

IMG_2885

IMG_2891

IMG_2892

IMG_2897

IMG_2902

O fotografie de suflet

Teodor Stanca

La Timişoara, un excurs afectiv în timp, alături de domnul Teodor Stanca, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, filiala Timiş, şi de doamna Felicia Ristea de la Radio Timişoara. Fotografia a fost făcută în seara zilei de 5 noiembrie 2015, cu prilejul lansării cărţii Memorialistica detenţiilor postbelice româneşti la librăria Cartea de nisip, în prezenţa domnilor profesori, critici literari şi redactori ai revistei Orizont, Cornel Ungureanu şi Alexandru Ruja.

Numele lui Teodor Stanca, erou al mişcărilor studenţeşti timişorene din 1956, este evocat la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, fiind descris astfel:

student la Politehnica din Timişoara, Facultatea de Mecanică
liderul mişcării studenţeşti din octombrie 1956 de la Timişoara
arestat în 30 octombrie 1956, este condamnat la 8 ani închisoare pentru „agitaţie publică”, fiind eliberat în 3 februarie 1963

http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1474%3Ateodor-stanca&catid=60%3Adin-marea-de-amar&Itemid=167&lang=ro

Как закалялась история…

Excerpts from Notes from meeting of Romanian delegation with Nikita Khrushchev in Moscow, 17 July 1964

,,(…) Cde. N. Podgorny: And cde. Maurer has learned Russian during this period, several times he even corrected the translator.

Cde. E. Bodnaras: Among those present cde. Maurer is the only one who does not know the Russian language, however, we will teach him as well.

Cde. N. S. Khrushchev: The Romanian language is not too complicated.

Cde. I. Gh. Maurer: Around 40 percent of our vocabulary is of Slav origin.

Cde. N. Podgorny: Especially in the agricultural domain.[1]

Cde. N. S. Khrushchev: And the lands on which Hungary is located belonged to the Slavs before them. In the Parliament building in Budapest is a goblet (goblen) which represents the coming of Arpad into the Magyar areas. It is said that Arpad asked the Slavs to give them land and water. The Slavs thought it was a question of a handful of soil, but in the end they succeeded in putting their hands on all of the territory. I told Kadar: we should discuss the problem. The lands on which the Hungarians live are Slav lands. “Comrade” Arpad bilked the Slavs and took their lands for nothing. Let’s discuss it. Kadar told me: I agree, but where do we begin? We came from the Urals. So give us the Urals. The I told him: that would not be advantageous [for him]. Arpad was no fool, he chose a nice place.

And Romania is also a beautiful land, it is like a painting.

The Hungarians came from Siberia. The Chuvash live among us, they are of the same Finno-Ugric family. The cosmonaut Nikolaev, for example, is Chuvash. It has come up that he is a relative of Kadar.

(…)

Cde. N. S. Khrushchev: That was in 1939. At the time Ezhov was at the Interior [Ministry]. He said that I am Polish. I was a friend of this Ezhov, he was a worker, a party member since 1917, a good comrade. Stalin made a criminal of him. He began to drink. Ezhov, being friends with Malenkov, told him that I was Polish. Malenkov, on his part, told Stalin. When I came from the Ukraine to the CC plenum I was waiting together with Ezhov. Stalin came out and came towards us – and in his brutal manner – he asked me: what is your name? I told him: every since you have known me, no one has ever suspected that I have had another name. He then said a Polish family name to me. I told him: it is easy to verify f I was Polish. In my village, my relatives still live, my mother – my father had died. In the mines where I worked my work comrades still live. You can verify it. Then he said: Ezhov told me so. Ezhov said: I did not say that, after which Stalin left upset. After Stalin’s departure, Ezhov took me by the arm and told me: Maybe I was drunk, I was talking nonsense, but I did not say such a thing to Stalin. Malenkov told him that. (Before, Malenkov did not drink, not even a drop of beer touched his lips.) Stalin however made him into a drunk.

It was good that Stalin knew me and believed me. Otherwise I would have been arrested immediately and who knows…

(…)

Cde. N. S. Khrushchev: Why is all this necessary? What did we do?

Our relations with Romania were poor up until the war. Romania occupied Odessa, Crimea. Romanian troops were at Stalingrad. Many people live among us who have not forgotten what occurred during the war. You understanding that a match is sufficient to set alight that which still smolders. We met up with Romanians at Stalingrad.

It is said that in the Romanian grammar [textbook] there was a letter of Slav origin and it was changed with a Latin letter.[3] Why make such changes? To satisfy the enemy? I don’t know who requires this but the cause of communism certainly does not. We are very angry, and we are ready for anything. You don’t want something, you tell the truth. And then with the Russian spies. I have to tell you, this smells of Stalinism. Aside from damage, it can bring nothing else. None of our spies are there [in Romania]. That is just stupidity.”

Dragi cititori, dacă, după lectura acestor fragmente, veţi considera că este suficient pentru a înţelege universul halucinant din mintea persoanelor surprinse pe firul conversaţiei de mai sus, vă invit să urmaţi link-ul spre sursă: Wilson Center Digital Archive: http://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/116686.

Aparent fără nicio legătură, un gând nu-mi dă pace de ieri seară: Odessa e atât de aproape…